Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Cerbul privindu-se în apă

                        Privindu-se într-un izvor de-o limpezime rară,

                        Un cerb, odinioară,

                        Îşi lăuda podoaba coarnelor bogată,

                        Dar se gândea cum suferă – şi nu o dată –

                        Că-i sunt picioarele ca nişte fuse,

                        A căror subţirime în apă se pierduse.

                        „De la picioare pân’la creştet ce disproporţie – trist

                        Spune –

                        Văzându-le în unde umbra. înaltelor lăstare

                        Le poate-atinge vârful cununa mea minune.

                        În schimb, picioarele nu-mi fac deloc onoare.”

                        Abia-şi spusese că nu poate acest ponos să-ndure

                        Că a zărit un câine-lup, de vânătoare,

                        Şi, ca atare,

                        A trebuit neapărat să se ascundă în pădure.

                        Dar coarnele îi fură-acum

                        O piedică printre copaci, în drum,

                        Împotrivindu-se efortului pe care

                        Spre a-l salva-l făceau subţirele picioare.

                        Trecu atunci prin mintea-i un gând cu totul nou:

                        Să blesteme podoaba, al cerului cadou.

 

                        Exagerăm ce e frumos, dispreţuim ce e util,

                        Cu toate că frumosul ne-aduce-adesea jale;

                        Îşi ponegrise cerbul tot ce-l făcea agil

                        Şi-şi lăudase tocmai o stavilă în cale.