Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Ţăranii şi pâraiele

                        Nemaiputând să rabde ţăranii

                        Pagube şi jafuri multe,

                        Ce le făcea în toţi anii

                        Pâraiele ce curg din munte,

                        S-au dus să se tânguiască, cerând milă şi dreptate

                        La râul acel mai mare,

                        În care curgea pâraiele toate;

                        Deci plânsoarea lor era foarte însemnătoare,

                        Căci pâraiele rupsese ţarini şi grădini sădite,

                        Iar aiurea înecase mori, case, oameni şi vite,

                        În timpul când totdeauna râul cel mare curgea

                        Lin, încât nu ajungea,

                        Cu măreţele lui valuri,

                        Oraşele răsfăţate ce era pe a lui maluri.

                        Apoi socotea ţăranii că el va face dreptate

                        Şi va propi pe pâraie de la jac şi strâmbătate.

                        Dar zadarnică speranţă, căci ei lângă râu viind,

                        Şi luând sama mai bine,

                        Au văzut pe dânsul plutind

                        Toată a lor avuţie ce pâraiele răpise,

                        Pe care râul le primise

                        Şi le înghiţă în sine…

                        Deci bieţii ţărani atunci unul la altul cătând,

                        Şi capetele clătind,

                        Între ei aşa vorbi:

                        „De ce să mai pierdem timpul spre a ne tângui,

                        Căci nimic vom isprăvi,

                        Şi nici vom afla dreptate,

                        Dacă cei mici cu cei mari împart drept pe jumătate.”

                        Această pildă o înţelege

                        Cugetul dregătorului celui făr’ de lege,

                        A căruia avuţie ca fumul se risipeşte…

                        Şi măcar testament de lasă să s-împartă la săraci,

                        Din ce-au răpit jumătate, dar Domnul nu primeşte,

                        Pomană din bani străini, măcar biserici să faci.