Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Victoria învăţăturii

                        După cum o să vedeţi,

                        Zice-se că ar fi fost,

                        Mai demult,

                        Doi târgoveţi:

                        Un bogat-semeţ şi prost –

                        Şi-un sărac,- băiat isteţ.

                        Stând de vorbă pe o dreavă,

                        Se treziră la gâlceavă.

                        Cel bogat, om certăreţ

                        Pretindea că-i mai de preţ

                        Şi se cade ca oricine

                        Cu respect să i se-închine

                        (Banii au şi ei un rost:

                        Merite dau celui prost!)

                        – Prietene, ascultă-mă pe mine,

                        Eu socotesc că nu ţi se cuvine

                        Să fii cinstit ca om de rangul meu.

                        Poţi tu să dai ospeţe cum dau eu?

                        Te văd citind. La ce-ţi serveşte în viaţa,

                        Când ai palatul în pod – o chichineaţă-

                        Şi vara porţi, ca iarna, aceeaşi haină sumbră,

                        Iar ca lacheu statornic ai propria ta umbră?

                        Republicii nu-i trebuiesc golanii,

                        Ci cei ce ştiu să-şi cheltuiască banii.

                        Cu mesele şi luxul, eu risipesc comori.

                        Pe urma mea trăiesc, cum ştii prea bine,

                        Atâţia meseriaşi şi negustori

                        Şi câte un pârlit de scrip, ca tine…

                        I-ar fi răspuns săracul aşa cum se cuvine,

                        Dar a tăcut, având prea mult de spus.

                        Şi iată că războiul l-a răzbunat mai bine,

                        Căci fără milă, Marte, oraşul le-a distrus.

                        În alt oraş săracul, om cult şi renumit,

                        Fu găzduit, cinstit şi răsplătit,

                        În timp ce bogătaşul, acum sărac şi prost,

                        Rămase fără adăpost…

 

                        Păţania a limpezit gâlceava:

                        Vârtejul soartei spulberă doar pleava

                        Lăsând pe loc grăunţele de aur.

                        Învăţătura-i pururi un tezaur.