Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Urechile iepurelui

                        Rănit cu coarnele de-o fiară oarecare,

                        Se mâniase leul ne-nchipuit de tare –

                        Şi pentru-a nu mai fi supus

                        Atâtor suferinţe stârnite de-un supus,

                        A hotărât să scoată din locurile sale

                        Pe toate-acele animale

                        Ce coarne-aveau în frunte.

                        Fiindcă nimeni nu putea pe dânsul să-l înfrunte,

                        Capre, berbeci şi tauri plecară-n altă parte.

                        La fel făcură-ndată şi ciutele şi cerbii.

                        Un iepure văzându-şi, pe cuvertura ierbii,

                        Umbra urechilor, se-nspăimântă de moarte.

                        El se temea ca nu cumva

                        Un nu ştiu ce inspector drept coarne să le ia.

                        – Vecine greier, zise, adio! plec de-aici,

                        Căci chiar de le-aş avea mai mici

                        Decât le are struţul, mi-ar fi la fel de teamă.

                        – Cum coarne? el întreabă. Mă crezi naiv, se cheamă,

                        Cum o să spun aşa ceva?

                        Se vede doar că sunt urechi sadea.

                        – Se va susţine, totuşi – spuse iar animalul temător –

                        Că-s coarne-adevărate, şi încă de licorn.

                        Şi-oricât la interogator,

                        Oricât neadevărul cerca-voi să-l răstorn,

                        Nu-ncape nici o îndoială

                        Că spusa mea va trece drept sminteală.