Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Leul şi Măgarul la vânătoare

                        Monarhul dobitoacelor, năprasnic,

                        Voia să dea, de ziua lui, un praznic

                        Şi chibzui să facă o mare vânătoare,

                        De urşi, de cerbi, de lupi, de căprioare

                        Şi de mistreţi,

                        Că el nu-şi pierde vremea cu vrăbii sau sticleţi.

                        Şi, ca să scoată grabnic vânatul din unghere,

                        L-a pus pe Măgărilă într-un tufiş, să zbiere.

                        Iar când porni să ragă din răsputeri Măgarul,

                        Dezlănţuit deodată, ca viforul în toi,

                        Ai fi jurat că sună din surle tot Tartarul,

                        Ca-n ziua Judecăţii de apoi.

                        De răgete-ngrozindu-se de-a binele,

                        Pornind înnebunite spre zăvoi,

                        Cădeau în gheara Leului jivinele.

                        – Vezi ce făcui, îi zise, prin răgetele mele?

                        – Da, îi răspunse Leul, cumplit ai mai răgit,

                        Că eu

                        – Cât sunt de Leu –

                        M-aş fi-ngrozit,

                        De nu aveam – ca toate jivinele – habar

                        Că eşti, aşa cum eşti, doar un măgar…

                        De-ar fi-ndrăznit, se supăra Măgarul

                        De spuse şi de ton;

                        Dar, chibzuit, şi-a îndurat amarul,

                        Că nu-i, de felul lui, un fanfaron.