Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Boul şi viţelul

                        Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,

                        În zilele noastre de soart-ajutat…

                        Învaţă la şcoală cartea de cetire

                        Şi ajunse boul un bou învăţat.

 

                        Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura!

                        Ţine loc de multe, chiar şi de talent…

                        Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:

                        Din viţel poţi scoate un bou eminent.

 

                        Nu încape vorbă, între animale,

                        Un aşa specimen greu să mai găseşti

                        Să citească zilnic feluri de jurnale,

                        Rumegând atâtea ştiri politiceşti.

 

                        Astfel, eminentul, în curent cu toate,

                        Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:

                        „Unchiule, cum mergem?” – „Excelent, nepoate!

                        A mai grea problemă s-a şi resolvit”.

 

                        „Unchiule, iar glume!” – „Ba deloc, băiete!

                        Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…

                        Şi m-ascultaţi pe mine, eu citesc gazete:

                        Tu nu ştii nimica, eşti un ageamiu.

 

                        Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,

                        C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:

                        Ni sunt deopotrivă voitori de bine

                        Şi au multă milă cei mai mari de noi.

 

                        N-au pierit zadarnic, astă primăvară,

                        Dintre noi atâţia ca la zalhan.!

                        Drepturile noastre sfinte triumfară:

                        O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”

 

                        A rămas viţelul ca un gură-cască,

                        Fericit că-n fine sacra speţ-a lui

                        O avea de-acuma din belşug să pască

                        Ş-o purta mai lesne greul jugului.