Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Vulpea, momiţa şi fiarele

                        Murind Leul împărat,

                        Fiarele s-au adunat

                        Pe temeiul legii lor

                        Să-şi aleagă-un domnitor.

 

                        Deci corona din cutie,

                        Ce-avu şarpele-n păstrare,

                        S-au fost scos în adunare

                        Să o cerce cui să vie.

                        Îns-oricâţi o probuia,

                        Nici unuia nu-i venea.

                        Că deşi toţi aveau gust,

                        Având unii cap îngust,

                        Corona pe nas cădea,

                        Alţii gros şi cap cornut,

                        Încât ea n-au încăput.

 

                        Deci momiţa cea bufonă

                        Vru să cerce-acea coronă,

                        Face şegi şi mii grimase,

                        Coţcării cu toate clase,

                        Încât cap-au lunecat

                        Şi corona i-au întrat.

 

                        Asta aleasă ghibăcie

                        Minţii sale dând protie,

                        Toate fiarele o urează,

                        Domnitoare o proclamează

                        Numai vulpii n-au plăcut

                        Lucrul care s-au făcut.

 

                        Tăcând a ei sentiment,

                        Ea-i face un compliment

                        Ş-au zis: Doamnă, o comoară

                        Zace-ascunsă lângă o moară.

                        Cred că altul nu o ştie;

                        Deci aceasta după legi

                        Se cuvine, doamnă, ţie!

 

                        Deşi doamna iubea şegi,

                        Cu argint nu şuguia,

                        Ce supt stâncă-l încuia.

                        Spre-a nu fi deci înşelată,

                        Cu vulpea aleargă-ndată

                        Să apuce-acel odor.

                        Dar, aleu, a ei picior

                        Începu în o capcană

                        Ce au prins pe suverană.

                        Atunci vulpea au urlat

                        Şi pe fiare-au adunat,

                        Iar momiţei au zis: Vezi,

                        Vrei pe noi să guvernezi

                        Şi nu ştii a te purta

                        Pentru chiar persoana ta!

                        Aşadar toţi o distronă,

                        Declarând în deplin vot

                        Că puţini în lume pot

                        Vrednici fi de o coronă.