Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Peştele şi pescarul

                        Un mic peşte,

                        Mare-a creşte,

                        Dacă zile va avea;

                        Dar prinzându-l tu abia,

                        Să-i dai drumul, iar să-ţi vie,

                        Ar fi mare nebunie!

 

                        Un crap încă foarte mic,

                        Fiind încă chiar pitic,

                        Pescuitu-s-au odată

                        În o apă turburată.

                        Când pescarul l-au văzut

                        Au zis: Bunu-mi început,

                        Unul mulţi va să-mi câştige,

                        Şi cu ii pe tine-oi frige;

                        Deci în sac aşteaptă-un pic!

                        Crapu-i zice-n a lui limbă:

                        Ce-i să faci c-un peşte mic?

                        Cu un mare, rog, mă schimbă,

                        Că în zamă sau friptură

                        Nice-s de-o îmbucătură;

                        Lasă-mă să mă fac crap,

                        Că de undiţă nu scap.

                        Ş-apoi preţ va da becierul

                        Să mă ducă la boierul,

                        Când acuma până-n sară

                        Osteni-vei tu aici

                        Ca să scoţi din apă-afară

                        Mizerabilii pitici!

                        Dar pescarul flămânzit,

                        Care zama-n gând o soarbe,

 

                        Nu se-nşeală d-aste vorbe

                        Şi-n acest chip i-au vorbit:

                        Ce ghibace ritorie

                        Dizvăleşti acuma mie,

                        Să te duci l-a mea odaie,

                        Acolo în o tigaie

                        Când în cald unt vei pluti

                        Mult mai bine-i sfârâi.

                        Căci proverbială e bună:

                        Ce-i în mână nu-i minciună.