Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Oala de aramă şi oala de lut

                        O zi oala de aramă

                        Pe-o vecină de lut cheamă,

                        Ca să facă ambe-un drum.

                        Însă aceasta au zis: Nu pot;

                        Las mai bine să m-afum,

                        Decât să mă stric de tot.

 

                        Dar tu în coaste chiar ţestoasă,

                        Nu ca mine ticăloasă,

                        Pas ferice-oriunde-i vrea.

                        La tot felul de-ntâmplare,

                        Zis-au oala cea mai tare,

                        Protectoară mi-i ave.

 

                        Dac-un lucru colţuros,

                        Repede sau pre vârtos

                        Ar umbla ca să te sfarme,

                        Ver măcar ca să te darme,

                        Eu la mijloc voi intra

                        Şi de daună te-oi scăpa.

 

                        În asemene parolă,

                        Dată de-o lucită oală,

                        Biata oală se încrede,

                        Lasă vatra şi purcede.

                        Merg ai noştri călători,

                        Târâindu-se cu spori,

                        Dar compania merge slut,

                        Alt-arama-i şi alta-i lut.

 

                        Vrând ii pest-un hop să treacă,

                        Între sine se tot freacă

                        Ş-înc-o mie urme nu-s

                        Ce-n a lor voiaj s-au dus,

                        Când arama în moale pele

                        Aşa foarte-un ghiont au dat,

                        Că-n mănunte hârburele,

                        Gemând, oala s-au stricat.

 

                        Cu acel mai tare foarte

                        Nu umbla, ci cu mai moale,

                        De nu vrei acestei oale

                        S-aibă în urmă trista soarte!