Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Musca şi carul

                        La amiază, pe căldură,

                        Se urcau pe drum la munte

                        Şase harnici cai de frunte

                        Înhămaţi la o trăsură.

                        Spre-a o face mai uşoară,

                        Toţi drumeţii se coboară;

                        Caii însă asudau,

                        Opinteau şi iar mai stau,

                        Când o muscă foarte iute

                        Au venit să le ajute.

                        Bâzâind pe ii îndeamnă

                        Şi prin aer drum l înseamnă;

                        Unde coama nu ajunge

                        Pe rând caii tot împunge.

                        Carul dacă înaintează,

                        Crede că-nsăşi ea l-au tras,

                        Şi-nmândrită-apoi s-aşează

                        Cărăuşului pe nas.

                        Iar de stă la vrea o râpă,

                        Musca-atunci se face foc:

                        Zboară, împunge, înjură, ţipă

                        Că stau roatele pe loc,

                        Ca bătrânul căpitan,

                        Ce în cruntă bătălie

                        Către un asalt îmbie

                        Pe aprodul al său oştean.

                        Mai oftează musca mică

                        Că povara nu-i rădică

                        Şi că dintre călători

                        Nu-i dă nimeni ajutori,

                        Dar l-a sa bâzâitură

                        Nici pic caii iau aminte,

                        Ci păşind tot înainte

                        Suie-n deal cea grea trăsură.

                        Atunci musca, stând, li zice:

                        Să ne răsuflăm aice

                        Dup-atâta osteneală!

                        Ş-apoi fără de sfială

                        Li mai cere legiuită

                        Pentru lucru mulţămită.

 

                        Aşa unii multe ori

                        Se îndeasă la o treabă,

                        Unde-s pre sârguitori

                        Şi la vorbă şi la grabă,

                        Dar în faptă-s chiar bufoni,

                        Mincinoşi şi fanfaroni.