Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Castorii

                        Lângă-o curte boierească, în grădină minunată,

                        Un castor ş-a sa familie trăia-n apa cea curată,

                        De mănunţi fii şi fiice avea câte o pereche,

                        Casa lui era de bârne, dup-a ţării modă veche.

 

                        Ostenind cu ghibacie

                        Şi păzind iconomie,

                        Spre nutreţ ave-n cămară

                        Tot producturi de la ţară:

                        Frunză, scoarţă, nuci şi ghindă,

                        La prânz, cină şi merindă.

                        Cu această rânduială

                        Trăiau fără de sminteală

                        În duratul foişor

                        Acii soţi cu fiii lor

                        Fericiţi, d-ar fi urmat

                        Cu cest metod măsurat,

                        Ce din neam în neam de fire

                        Li s-au dat spre moştenire,

                        Şi-n repaos jos trăind,

                        Mai presus n-ar fi dorind.

                        Dar o pildă prea străină

                        De-a lor sistemă-i dezbină;

                        Din apoasa lor cămară

                        Ieşea adeseori,

                        Pe răcoare, către sară,

                        Cu soţia-cel castor,

                        Şi primblându-se prin lac

                        Scotea-n aer a lor cap.

                        Lua aminte şi vedea

                        Ce la curte se dregea,

                        Cât-armonie, lumină,

                        Se lăţea prin cea grădină,

                        Cum prin înflorit parter,

                        Cu-nvăţatul guverner,

                        Tineretul boierin

                        Dialect vorbea străin.

                        La aceste luând sama,

                        A castorului madama

                        Începu la soţ să zică:

                        Oare ştii de ce, frăţică,

                        Firea e deosebită

                        Într-un om şi într-o vită?

                        Educaţia totdeauna

                        O preface în mai bună.

                        Pentru ce din castoraşi

                        Să nu facem cuconaşi?

                        Frate, să luăm, te rog,

                        Dup-a modei reglement,

                        La copii de pedagog

                        Pe o vită cu talent!

                        Când în astă sfătuire

                        Stă să deie-o hotărâre,

                        Li s-arată lângă mal

                        Veneticul papagal,

                        Având pene verzi şi mure,

                        Ce din gros scăpând afară

                        Şi zburând din ţară-n ţară,

                        După multe avanture,

                        Parcă înadins chemat,

                        Prest-un ram s-au aşezat.

                        Şi s-arete că nu-i mult,

                        Vorovind aice cu sine

                        Cuvinţele tot streine,

                        La castori mult au plăcut,

                        Că avea şi o figură

                        Plină de învăţătură.

                        Castoreasă, cu mirare,

                        Cătr-a ei bărbat au zis:

                        Papagalul mi se pare

                        Al său plisc când au deschis

                        Că aşa au răsunat

                        Ca mentorul din palat.

                        Buna soarte mi-l trimete

                        Pentru fiii mei şi fete;

                        Să luăm în casă-ndată

                        Astă pasăre-nvăţată!

 

                        Ca bun foarte-au fost castorul, a şti încă să cuvine,

                        Câte-i propunea femeia, el la toate zicea: bine!

                        Încât, fără advocat,

                        Învoiala au urmat

                        Ş-un contract s-au iscălit,

                        Unde chiar s-au lămurit:

                        Datoria

                        Şi simbria

                        Celui ce pre fii învaţă,

                        Hotărându-i pe viaţă

                        Şi o pensie prea bună

                        De castană şi d-alună.

                        Iată curs-acum începe

                        În principii să-l adape

                        Guvernorul papagal,

                        Dezvelind a lui moral.

                        În timp nu îndelungat

                        Pre castori au învăţat,

                        Cu deplină sârguinţă,

                        Papagalilor ştiinţă:

 

                        Cum să salte, să se strâmbe,

                        Fără noime-a vorbi limbi,

                        Capu-ascunde sub aripi,

                        Cum să şuiere, să ţipe,

                        Cum să de din cap, din coadă,

                        Şi mii lucruri de plăcere

                        De bun ton şi tot de modă.

                        Dar nu lungă mângâiere

                        Din metodul învăţat

                        Cei părinţi au fost gustat,

                        Căci îndată ce din mici

                        Au crescut castori voinici,

                        S-au văzut că ii o mie

                        Ştiau lucruri frumuşele,

                        Numai nu ştiau acele

                        Ce castorii au să ştie.

                        Căci de casnic interes

                        N-avea gust, nici înţeles.

                        Când părinţii s-au trezit,

                        Au scăzut ş-au bătrânit,

                        N-avea cine să li deie

                        Bârne pentru-a lor bordeie;

                        La hambare nimeni cară

                        Provizioane de la ţară.

                        Şi părinţii cei uşori

                        Pentru-aceea-au scăpătat,

                        Că pre fiii din castori

                        Papagali au informat.