Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Călătorul şi cânii

                        Dineoare, un om pacinic, de mii grije-mpresurat,

                        Pe o cale, în amurgul, trecea-aproape de un sat.

                        Dulmecând pre el un câne, începu cumplit să latre;

                        De asemene şi alţii, din bordeie şi din şatre,

                        Păzitorii câni de stână, cu dulăi ş-ogari urla,

                        Cât de vuietul sălbatic toţi munceii răsunau.

                        Asurzit, plin de mirare, întrebă pe câni nu-s cine:

                        Zgomotul şi astă larmă, spuneţi-mi, de unde vine?

                        Însă nimeni putut-au ca să deie vrun răspuns,

                        Că lătra cânii, căţeii, din tunericul ascuns,

                        Făr-a şti, cu toţi, de ce

                        În lătrat se întrece!

                        A deşertului om asta este chiar icoana vie:

                        Cel rău scoate o minciună, alt nebun adaoge-o mie,

                        Strigă, flacăra invită,

                        Făr-a şti de ce-i stârnită!

                        Focul din scântei precum,

                        Născând, toate le preface

                        În cenuşă şi în fum,

                        Aşa-a oamenilor pace

                        O minciună au surpat

                        Şi pe fraţi au dezbinat.

                        Deseori virtutea sântă prin intrigă s-au pierdut,

                        Socrat pentr-o calomnie cupa morţii au băut,

                        Aristide s-au disţerat,

                        Sţipion s-au defăimat,

                        Staturi mari, ce-au înflorit,

                        Tot de-acest rău au pierit!