Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Broaştele care cer un împărat

                        Nevrând broaştele s-asculte

                        De guvernul democrat,

                        De la Zeus, cu strigări multe,

                        Au cerut un împărat.

                        Zeus, ce-i sân îndurător,

                        Le-au trimes un domnitori

                        Pacinic, drept, cu blândă fire,

                        Încât altul nicăire

                        Niciodată s-au văzut.

                        Dar din ceri când au căzut,

                        Au sunat aşa de foarte,

                        Încât neamul cel broscos,

                        Bolând mult şi mai fricos,

                        Pin coşor, glodoase boarte

                        Tupil s-au acufundat

                        Şi timp mult n-au cutezat

                        De-a scoate un cap afară,

                        Să facă conţert de sară.

                        Suveranul îns-acel

                        Pe care l-au socotit

                        Că-i vreun uriaş cumplit

                        Ram au fost d-un copăcel.

                        Despre acesta mare teamă

                        Avea broasca care-ntâi

                        Au ieşit să ia samă

                        Şi să deie semn l-ai săi.

                        Dar abia de remu-ncet

                        Tremurând s-au propiet,

                        Iacă ş-alta vine-n urmă,

                        După ea întreaga turmă.

                        Apoi nu pre târzior

                        Tot acel broscos popor

                        Aşa bine s-au deprins

                        La fireasca bunătate,

                        Încât sărea, înadins

                        Împăratului pe spate.

                        Păzind al său caracter,

                        Toate sufere-acel Sir.

                        Însă broaştele rebele,

                        Neastâmpărate, rele,

                        Către Zeus iar au strigat:

                        Să ni dai alt împărat,

                        Care mai vioi să fie!

                        Zeus atunce în mânie

                        Li trimete o cucoară,

                        Care-mpunge, le omoară,

                        Să arete a ei putere

                        Le înghite şi-n plăcere

                        Căpăţânile le sfarmă.

                        Iacă ţipet nou şi larmă

                        Broaştele au înălţat.

                        Atunci Zeus au detunat

                        Cu aceste aspre zise:

                        Broaşte hâde, pare-vi-se

                        Că eu voi să mă supun

                        Către ţipetul nebun?

                        Dac-aţi fi avut voi minte,

                        Trebuia să fi ţinut

                        Pe guvernul de-nainte;

                        Dar după ce l-aţi pierdut,

                        Vă era destul odor

                        Acel pacinic domnitor.

                        Acuma vă dau un sfat:

                        Păstraţi p-acest împărat,

                        Nu cumva iar prin schimbare

                        Să daţi pest-un rău mai mare.