Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Albina, ţânţarul şi musca

                        Lui poeta Paraplin

                        Ce prin versuri strâmbo-drepte

                        Pe Esop vrea să îndrepte

                        Apologul ista-nchin.

 

                        Primăvara chiar în zori,

                        Când sufla o boare lină,

                        Zburând iute o albină

                        Culegea miere din flori,

                        De la roză peste crin

                        S-aşeza, şi din pahar

                        Ce adânc li sta în sân

                        Sugea dulcele nectar.

                        Pe când ea se ostenea,

                        Făr de lucru petrecea

                        Musca şi un mic ţânţar

                        Ce ne supără-n zădar.

                        Amândoi trăiau pre bine

                        Ş-având ligă între sine

                        Pe iarbă s-au aşezat

                        Şi-n ştiinţei lor putere

                        Despre metodul dezbat

                        Cum se face bună miere.

                        Pare-mi-se că la gust,

                        Zisă musca cătr-albină,

                        Cum faci miere din cel must

                        Ea nu poate fi mai fină.

                        Dar amestecul, prepun,

                        Pentru nerve nu e bun.

                        Deci aş crede că în loc

                        De tei, roză, busuioc,

                        Să iei ceapă, măndragună,

                        Ce fac miere mult mai bună.

                        Iar ţânţarul cear,- au zis,

                        Este aflare

                        Foarte mare,

                        Dar precum anţărţ am scris

                        O idee minunată

                        Într-o foaie învăţată,

                        Nu lua ceara din floare,

                        C-a fi mai luminătoare,

                        Mai vâscoasă şi mai plină

                        De-i lua-o din răşină.

                        Când făcea congresul lor

                        Pentru a industriei spor,

                        Biat-albină cu răbdare

                        Tot urma a ei lucrare.