Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Link building

Palo santo online

Lucru pentru studenţi

Ink toner

Traduceri apostile

Deparolare laptop

Celulită Galați

Instrumente de proiectare și inginerie

Cursuri de Engleză

Aparate Anti Cârtițe


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Zugravul şi portretul

                        La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,

                        Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebare

                        Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă

                        Aşa cum oricui l-o vedea portretul meu să placă;

                        Căci am un mare interese, voi ca-n streinătate,

                        Ş-anume-n Franţa mai ales, la ochi să poci eu bate,

                        Fiind acum de măritat o fată foarte rară,

                        Ş-ai ei epitropi căutând un bărbat în astă ţară.

                        „Prea lesne – îmi răspunse el – nu e întâiaşi dată

                        Când pe urâţi făcând frumoşi luai o bună plată:

                        Eşti negru, te voi face alb; eşti slab, te îngraş bine,

                        Numai vezi de portret departe a te ţine.”

                        Vorbind aşa, mă zugrăvi, şi daca al meu nume

                        Jos la portret n-ar figura, nici un creştin pe lume

                        N-ar putea crede că sânt eu, atât sânt de schimbate

                        Trăsurele-mi, ochi, gură, nas, şi înfrumuse?ate.

                        Ai noştri râd câţi mă cunosc, dar prea puţin îmi pasă,

                        De voi putea să dobândesc pe nobila mireasă,

                        Şi daca vreun venetic, ieşit din ţări streine,

                        Sau vrun român mai îndrăzneţ n-o izbuti mai bine.

                        Redactori care lăudaţi

                        Pe unii dintre candidaţi,

                        Ce proştilor le daţi virtuţi,

                        Şi elocuenţă celor muţi,

                        Ce pe răi faceţi virtuoşi

                        Şi patrioţi pe ticăloşi,

                        Crez că nu rău vă potriviţi cu omul ce m-a zugrăvit,

                        Sau cu vestitul Carcalechi, redactor care a trăit,

                        Al cărui jurnal fabulos

                        Era destul de mincinos,

                        Dar care cel puţin spunea

                        Acelor care nu-l credea

                        Că adevăru-adevărat

                        Este prea lesne de aflat;

                        Că n-au decât să ia pe dos

                        Câte a scris el de prisos,

                        Ş-atunci pot fi încredinţaţi

                        Că n-au să fie înşelaţi.