Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Nebunia şi amorul

                        În nişte fabule un poet scrie

                        Că Nebunia şi pruncu-Amor

                        Se jucau singuri pe o câmpie,

                        În primăvara vieţii lor.

                        Ştiţi că copiii cu înlesnire

 

                        Găsesc sujeturi de neunire;

                        Ei dar odată se gâlceviră

                        Pentru o floare ce întâlniră.

                        Striga Amorul în gura mare;

 

                        Cealaltă, însă, minut cumplit!

                        Îl izbi-ndată atât de tare,

                        Cât de lumină ea l-a lipsit.

                        Adânc copilul simţi durere,

                        Rămânând astfel fără vedere.

                        Trista lui mumă jalbă porneşte

 

                        L-al său părinte, stăpân ceresc:

                        Va răzbunare, se tânguieşte;

                        Cu ea toţi zeii compătimesc.

                        Mars şi Apolon, mai c-osebire,

                        Arată mumei a lor mâhnire.

                        S-adună sfatul cel fără moarte

 

                        Şi hotărâră în obştea lor

                        Ca Nebunia în veci să poarte,

                        Să cârmuiască pe orbu-Amor.

                        Această dreaptă, grea osândire.

                        Din ziua aceea luă-mplinire;

                        Din ziua aceea sunt împreună,

                        Şi Nebunia-l ţine de mână.