Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Mielul murind

                        Fiu al unui berbece care de mult murise,

                        Un miel se bolnăvise,

                        Muşcând din întâmplare

                        O-nveninată floare

                        Sau iarbă, nu să ştie;

                        Destul că a lui moarte

                        Nu mai era departe.

                        Acum el îşi făcuse datoriile toate

                        Câte şi le fac mieii în ceasul cel cumplit.

                        Mumă-sa cu durere

                        Începuse să zbiere;

                        Îl săruta, sârmana, plângând necontenit,

                        Şi-i zicea: „Ce mi-e bună viaţa fără tine?

                        Cui mă laşi, fătul meu?

                        Spune tată-tău, dragă, că viu curând şi eu,

                        Căci pe această lume nu mai aştept vrun bine!”

                        „Dar ce să-i răspunz, mamă – întrebă micul miel –

                        De-mi va face-ntrebare

                        Despre a turmei stare?

                        Tu ştii bine că el

                        Iubea mult să vorbească

                        De dulăii din turmă şi de ceata lupească.”

                        – „Spune-i că turma toată zace de rea gălbează;

                        Că are şapte doctori ce prea rău o tratează.

                        Mai spune-i că ciobanul a pus pe un nepot,

                        Ce tată-tău-l cunoaşte, îngrijitor la turme,

                        Ca să stârpească-abuzul şi relele să curme;

                        Atâta spune-i numai şi-nţelege el tot.”

 

                        După acei din preajmă care îi ocolesc,

                        Poţi judeca prea lesne pe cei ce cârmuiesc.