Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Bursucul şi vulpea

                        Bursucului îi venise rândul şi el să domnească

                        Peste un pogon de tufe, în pădurea părintească,

                        Pe marginea unei ape. Regatul îi era mic

                        Şi acei ce îl văzură

                        Toţi într-o unire zic

                        Că nu era alt nimic

                        Decât o miniatură.

                        Dar riga voiajase,

                        Şi-n streinătate-aflase

                        Că un bursuc domnitor,

                        Ce va să-şi facă un nume

                        Mare şi faimos în lume,

                        E neapărat dator

                        Să ia un tron de mărire,

                        Să dea porunci pe o?tire,

                        Chiar de n-ar avea soldaţi,

                        Căci astfel obişnuiesc

                        Toţi acei care domnesc,

                        Duci sau regi sau împăraţi.

                        Aşa el şi slobozi

                        Patru ordine de zi

                        Într-acest chip redijate:

                        „Către armiile noastre de linie şi de mare,

                        Cavalerii, infanterii şi-artileriei uşoare,

                        Poruncim… şi celelalte.”

                        O poruncă din acestea, nu ştiu cum s-a întâmplat,

                        De vânt a fost aruncată

                        În ţara învecinată,

                        Unde domnea leopardul; acest domn s-a îngrijat

                        Văzând că bursucul are

                        Armie aşa de mare;

                        Spre a fi încă mai sigur, el într-acolo porni

                        Pe ministru Dinafară, pe vulpe, şi-i porunci

                        Să saluteze pe prinţul, dar în taină-a spiona

                        Şi a trage cu urechea, dar mai ales a afla

                        Cum merg trebile p-acolo, cât e de primejdios

                        Şi câtă armie ţine vecinul său cel păros.

                        Sfârşindu-se ambasada, vulpea înapoi veni,

                        Se înfăţişă la curte, se închină şi vorbi:

                        „Porunca am împlinit;

                        Cu ochii-mi le-am văzut toate,

                        Şi poţi dormi liniştit,

                        Fără să ai griji deşarte,

                        Căci toate acele armii de linie şi de mare,

                        Cavalerii, infanterii şi artilerii uşoare

                        Nu sânt alt, poţi fi prea sigur, pestriţule împărat,

                        Decât un soldat pe apă şi o luntre pe uscat.”

 

                        Vanitatea e mic viţiu, dar cu bună-ncredinţare,

                        Ea adesea ne expune la ridicol foarte mare.