Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Muştele şi albina

                        Două muşte sprintenele

                        În ţări străine porneau

                        Şi pe albină cu ele

                        Cam astfel o îmbiau:

                        – Hai să mergem, surioară!

                        Papagalii toţi ne-au spus

                        Că pe-acolo-i numai vară,

                        Soarele n-are apus.

                        Libertatea predomneşte

                        În tot ce-i vieţuitori

                        Şi dreptatea nu scuteşte

                        Nici de muşti-ucigători.

                        Iar aice… oh! ce soartă!

                        Să trăieşti în ţara ta,

                        Aci vie, aci moartă,

                        Fără a te desfăta.

                        Păiajenii pe la ţară

                        În mreajă ne potopesc;

                        Iar prin târguri, peste vară,

                        Ca pe duşmani ne gonesc.

                        Apărători, rea hârtie,

                        Toate s-au descoperit;

                        Vii să guşti din farfurie

                        Şi pe loc te-ai otrăvit.

                        La mezelicuri capace

                        S-au răspândit de ajuns;

                        Apoi răul ce ne face

                        Paharul cu miere uns!..

                        – Cale bună, muşti, de-aice!

                        Le zise albina lor.

                        Eu rămân, căci sunt ferice

                        Şi în ţară-mi voi să mor.

                        Pămîntenii, mic şi mare,

                        Ai mei faguri toţi iubesc;

                        Şi pentru-a mea bunăstare,

                        Vara, iarna, îngrijesc.

                        Iar voi, oriunde vă-ţi duce,

                        Dacă şi-n acele ţări

                        Vreun bine nu-ţi aduce,

                        Nu veţi afla desfătări.

 

                        Acel ce pentru-a lui ţară

                        În faptă face folos,

                        Orice rău îl împresoară,

                        Nu o lasă bucuros;

                        Iar acel ce nu lucrează

                        La edificiul comun

                        Singur se expatriază,

                        Căci nimic nu face bun.