Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Frunzele şi rădăcina

                        Într-o zi de vară, lină, călduroasă,

                        Răspândind în vale umbră răcoroasă,

                        Frunzele pe arbor vesel dănţuiau

                        Şi cu zefiraşii astfel se şopteau:

                        – Dulce e viaţa frunzelor, când ele,

                        De rouă lucinde, mândre, tinerele,

 

                        Lumea înverzesc

                        Şi o răcoresc.

 

                        Călătorul pacinic, obosit de cale,

 

                        Oricând se arată în a noastră vale,

                        Sub arbor el stă

                        Repaos de-şi dă.

 

                        Mândre fetişoare locul vin să prindă,

                        Vrând la umbra noastră hora să întindă;

 

                        Şi cel păstoraş

                        Le cântă de jale-n al său fluieraş.

                        Iar de primăvară, chiar privighetoarea,

                        Cântăreaţa văii, cea fermecătoare,

                        În desimea noastră mult s-a răsfăţat

 

                        Şi ne-a tot cântat.

                        Apoi când românul doina hăuleşte,

                        El pe frunză verde întâi o numeşte;

                        Înşişi zefiraşii, voi ne legănaţi

 

                        Şi ne dezmierdaţi.

                        – Dar spre neuitare,

                        Nu se cade oare

 

                        – Frunzelor le zise un glas din pământ –

                        Despre rădăcină vreun bun cuvânt?

                        – Cine-i rădăcina? Şi cum de cutează

                        Cu noi să se certe, când nici se-nsemnează?

                        Frunzele pe arbor zise vâjâind,

 

                        De ciudă plesnind.

                        – Rădăcina face arborul să crească

                        Şi peste tot anul frunză să renască –

 

                        Le răspunse ea.

                        În alt chip fiinţă voi nici aţi avea.

                        Să ţineţi dar minte

 

                        Aceste cuvinte:

                        Viaţa vegetală,

                        Viaţa socială,

                        Totului atârnă

                        De la rădăcină.