Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Bondarul mizantrop

                        – Merge iute, zău nu-i şagă,

                        Spre pieire, lumea-ntreagă.

 

                        Merge, merge, se tot duce,

                        Spre pieire au pornit,

                        Zi ce merge, rău ne-aduce

                        Rău, tot rău, fără sfârşit.

                        Astfel în mizantropie

 

                        Un bondar se căina,

                        Stând pe-o creangă de scumpie

                        Ce la vânt se legăna.

 

                        Şi zicea el: „Zău, nu-i şagă,

                        Se tot schimbă lumea-ntreagă.

 

                        Când gândesc la vremi trecute,

                        Când tot vesel eu umblam,

                        Cu albine mult plăcute

                        Prin văzduh mă legănam

                        Şi-n petreceri amoroase,

                        Într-un dulce bâzâit,

                        Zi şi noapte răcoroasă

                        Petreceam necontenit!

 

                        Dar, vai mie, zău nu-i şagă,

                        Se tot schimbă lumea-ntreagă.

 

                        Tot zburam dincolo-ncoace,

                        Păream tare printre-albini;

                        Vezi, pe-atunci, la dobitoace

                        Încă roza n-avea spini.

                        Dar acum s-au schimbat toate,

                        Eu de jale sunt pătruns.

                        Vremi mai rele nici se poate.

                        Vai, ce vreme am ajuns!

 

                        Merge iute, zău nu-i şagă,

                        Spre pieire lumea-ntreagă.

 

                        Vrun bondar să mai vezi încă

                        Că-i iubit, că-i curtenit

                        Şi degeaba că mănâncă,

 

                        Făr’ să fi agonisit,

                        Vrun bondar să bâzâiască,

                        Nişte suave, dulci cântări;

                        Şi pe-albini să răsplătească

                        De-a lor muncă prin plăceri!

                        Merge iute, zău nu-i şagă,

                        Spre pieire lumea-ntreagă.

 

                        Vai, nu-i bine, zău nu-mi place.

                        Bondărimea s-a sfârşit,

                        Peste dealuri nu-ş ce-aş face,

                        Să mă duc necontenit.

                        Spun c-acolo se găseşte

                        Bondar mândru cântător,

                        Ce tot încă bâzâieşte

                        Al său viers fermecător.

                        Merge iute, zău nu-i şagă,

                        Spre pieire lumea-ntreagă!”

 

                        – Moş uncheş- zise-o albină –

                        Zău, greşeşti, de tot greşeşti!

                        De-amor viaţa încă-i plină,

                        Bătrân eşti şi n-o simţeşti.

                        Dar el, în mizantropie,

                        Ne-ncetat se căina,

                        El pe creanga de scumpie

                        Bâzâind tot repeta:

 

                        – Merge iute, zău nu-i şagă,

                        Spre pieire lumea-ntreagă.