Poveşti


Poveşti de Barbu Ştefănescu Delavrancea

Neghiniţă
Palatul de cleştar
Norocul dracului
Departe, departe
Poveste
Bunicul
Bunica
Hagi-Tudose
Sultănica
Pravoslavnicul şi slăninile
Fata moşului
Sorcova
Şuer
Văduvele

Poveşti de Ion Creangă

Fata babei şi fata moşneagului
Punguţa cu doi bani
Capra cu trei iezi
Povestea lui Harap-Alb
Povestea lui Stan-Păţitul
Soacra cu trei nurori
Ursul păcălit de vulpe
Dănilă Prepeleac
Povestea porcului
Ivan Turbincă
Păcală
Acul şi barosul
Cinci pâini
Inul şi cămeşa
Popa Duhu
Povestea unui om leneş
Ion Roată şi Cuza-Vodă
Moş Ion Roată şi Unirea
Prostia omenească (Poveste)
Moş Nichifor Coţcariul
Amintiri din copilărie I
Amintiri din copilărie II
Amintiri din copilărie III
Amintiri din copilărie IV

Poveşti de Fraţii Grimm

Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici
Hansel şi Gretel
Scufiţa Roşie
Cenuşăreasa
Lupul şi cei şapte iezi
Muzicanţii din Bremen
Frumoasa adormită
Croitoraşul cel viteaz
Împăratul Cioc de Sturz
Păzitoarea de gâşte
Pomul cu merele de aur
Regina albinelor
Ploaia de stele
Căsuţa din pădure
Prinţul fermecat
Prichindel
Gâsca de aur
Darul piticilor
Bunicul şi nepotul
Croitoraşul cel isteţ
Fata moşului cea cuminte şi harnică şi fata babei cea haină şi urâtă

Poveşti de HC Andersen

Hainele cele noi ale împăratului
Povestea unui gât de sticlă
Soldăţelul de plumb
Crăiasa Zăpezii
Lebedele
Degeţica
Fetiţa cu chibrituri
Răţuşca cea urâtă
Cufărul zburător
Privighetoarea
Mica Sirenă
Fata din soc
Prinţesa şi mazărea
Klaus cel mic şi Klaus cel mare

Poveşti Petre Ispirescu

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
Aleodor împărat
Ileana Simziana
Sarea în bucate
Prâslea cel voinic şi merele de aur
Balaurul cel cu şapte capete
Broasca ţestoasă cea fermecată
Fata moşului cea cuminte
Făt-Frumos cel rătăcit
Cei trei fraţi împăraţi
Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
Pasărea măiastră
Zâna munţilor
Greuceanu
Găinăreasa
Cele trei rodii aurite
Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Copiii văduvului şi iepurele vulpea lupul şi ursul
Băiatul cel bubos şi ghigorţul
Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Porcul cel fermecat
Zâna zânelor
George cel viteaz
Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Poveste ţărănească
Cotoşman năzdrăvanu
Ţugulea fiul unchiaşului şi al mătuşei
Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
Hoţu împărat
Fata cu pieze rele
Voinicul cel cu cartea în mână născut
Făt-Frumos cu părul de aur
Fata de împărat şi fiul văduvei
Voinicul cel fără de tată
Făt-Frumos cu carâta de sticlă
Fata săracului cea isteaţă
Înşir-te mărgăritari

Poveşti de Emilia Plugaru

Mărţişorul
Cloşca bunicuţei
Visul lui Tigruţ
Marea Competiţie
Mincinosul
Marele Pictor
Blaniţă Neagră
Culorile
Corniţele
Buturugă
Buchet
Telescopul
Mama adoptivă
Desaga cu fulgi
De-ale buneilor
Bobul de Soare
Vânzătorul de vise
Căluţul zburător
Cadoul de Crăciun
Hau-Hau
Amintirile
A venit Primăvara!
Adevăratul Prieten
Răţuşca Maca
Puiul de Vrăbiuţă
Frunza curajoasă
Mica Pasăre-Uriaşă
Urechiuşele Măgăruşului
Pisicuţa Lulu şi căţelul Ţâgan
Broscuţa Veruza şi floarea de nufăr
Bătrâna doamnă Pădure...
Nouraşul siniliu
Împăratul cel bun
Blestemul Comorii
Crus, Hep şi peştişorul de Aur
Ghetuţele vechi şi ghetuţele noi
Fetiţa cu fundiţe desprinse din cer
Oraşul cu ochii de ploaie
Povestea Creionaşului fermecat
Cele două gângănii

Poveşti de Mihai Eminescu

Făt-Frumos din lacrimă
Călin-Nebunul
Frumoasa lumii
Borta-vântului
Finul-lui-Dumnezeu
Vasilie-finul-lui-Dumnezeu

Poveşti de Ioan Slavici

Doi feţi cu stea în frunte
Boierul şi Păcală
Păcală în satul lui
Ileana cea şireată
Spaima zmeilor
Floriţa din codru
Limir-Împărat
Zâna Zorilor
Stan Bolovan
Rodul tainic

Poveşti de Nicolae Filimon

Roman Năzdrăvan
Omul de piatră
Omul-de-flori-cu-barba-de-mătase sau povestea lui Făt-Frumos

Tipăreşte
Bunicul

        Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.

Poveşti de Barbu Ştefănescu Delavrancea - Bunicul

        Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Enumeră florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar enumeră florile scuturate de adiere.

        Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe; sprincenele, mustăţile, barba… peste toate au nins anii mulţi şi grei.

        Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi şi mângâietori.

        Cine trânti poarta?

        – Credeam că s-a umflat vântul… o, bată-vă norocul, cocoşeii moşului!

        Un băietan ş-o fetiţă, roşii şi bucălai, sărutară mâinile lui "tata-moşu".

        – "Tată-moşule, zise fetiţa, de ce zboară păsările?

        – Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi.

        – Poi, raţele n-au aripi? de ce nu zboară?

        – Zboară, zise băiatul, dar pe jos.

        Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată şi în cealaltă pe băiat.

        – O, voinicii moşului!…

        Şi zâmbi pe sub mustăţi, şi-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină şi binecuvântare.

        – Tată-moşule, da’ cocorii un’ se duc când se duc?

        – În ţara cocorilor.

        – În ţara cocorilor?

        – Da.

        – Dar rândunelele un’se duc când se duc?

        – În ţara rândunelelor.

        – În ţara rândunelelor?

        – Da.

        – Tată-moşule, aş vrea să-mi crească şi mie aripi şi să zbor sus de tot, până în slava cerului, zise băiatul netezindu-i barba.

        – Dacă ţi-o creşte ţie aripi, zise fata, mie să-mi prinzi o presură şi un sticlete.

        – Da… hî… hî… poi ce fel… şi mie?

        Fata se întristă.

        Bătrânul o mângâie şi zise băiatului:

        – Bine, să prinzi şi pentru tine, să prinzi şi pentru ea.

        – Ţie două şi mie două… nu e-aşa, tată-moşule?

        – Fireşte, ţie două, lui două şi mie una.

        – Vrei şi tu, tată-moşule? întrebă băiatul cu mândrie.

        – Cum de nu?! Mie un scatiu.

        Ce fericiţi sunt!

        Băiatul încălecă pe un genunchi şi fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat în palme. Bunicul le cântă "Măi cazace, căzăcele, ce caţi noaptea prin argele"…

        O femeie uscăţivă intră pe poartă cu două doniţi de apă. Copii tăcură din râs şi bunicul din cântec.

        E muma lor şi fata lui.

        Cum îl văzu, începu:

        – I… tată, şi d-ta… iar îi răzgâi… o să ţi să suie în cap…

        Bunicul ridică mâna în sus, aducând deştele ca un preot care binecuvântează, şi zise prelung:

        – Lăsaţi pe copii să vie la mine!

        – Biiine, tată, biiine… dar ştii… o, bată-i focul de copii!…

        Femeia intră în casă.

        – Să-i bată norocul şi sănătatea, şopti moşul ca şi cum ar fi mustrat pe cineva, şi sărută în creştetul capului şi pe unul, şi pe altul.

        Şi iar începu râsul, şi jocul, şi cântecul.

        Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie.

        Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului.

        – Partea asta este a mea.

        – Şi partea asta, a mea!

        – Mustaţa asta este a mea.

        – Şi asta, a mea!

        La barbă se-ncurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le:

        – Pe din două.

        Şi copii o şi despicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi.

        – Jumătate mie.

        – Şi jumătate mie.

        Şi după ce o împărţiră frăţeşte, începu lauda.

        Băiatul:

        – Mustaţa mea e mai lungă.

        Fata:

        – Ba a mea e mai lungă!

        Şi băiatul întinse d-o mustaţă şi fata de alta, ba a lui, ba a ei să fie mai lungă.

        Pe bunic îl trecură lacrimile, dar tăcu şi-i împăcă zicându-le:

        – Amândouă sunt deopotrivă.

        – Ş-a mea, ş-a ei!

        – Ş-a mea, ş-a lui!

        La obraji cearta se aprinse mai tare.

        – Partea mea e mai frumoasă.

        – Ba a mea, că e mai albă!

        Bunicul zâmbi.

        – Ba a mea, că e mai caldă!

        – Ba a mea, că e mai dulce!

        – Ba a mea, că nu e ca a ta!

        – Ba a mea, că are un ochi mai verde!

        – Ba a mea, că are un ochi şi mai verde!

        Bunicul abia se ţinea de râs.

        – Ba a mea!

        – Ba a mea!

        Şi băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei.

        Fata ţipă, sări de pe genunchiul bătrânului, se repezi şi trase o palmă în partea băiatului.

        Băiatul, cu lacrimile în ochi, sărută partea lui, şi fata, suspinând pe a ei.

        Mama lor ieşi pe uşă şi întrebă răstit:

        – Ce e asta, viermi neadormiţi!

        Obrajii bunicului erau roşii şi calzi. Şi surâzând fericit, răspunse fie-sei:

        – Lăsaţi pe copii să vie la mine!