Scumpă, albă lăcrimioară!
Vezi tu roua de pe flori
Cum luceşte ş-apoi zboară
De se schimbă-n negri nori?
Astfel gingaşa lucire
Din ochi dulci, veselitori,
Trist în lacrimi de mâhnire
Se preface-adeseori!
Câte inimi înflorite
La lumină vesel zbor,
Şi deodată vestejite
Fără vreme cad si mor!
Câte visuri de iubire,
Dulci a inimii comori,
Trec, se sting ca nălucire
Şi ca fulgeri trecători!
Asta-i legea crudei soarte,
Lege făr’ de mângâieri!
Azi e viaţă, mâni e moarte,
Azi plăcere, mâni dureri!
Fericit care-mplineşte
Visul său pe-acest pământ!
Fericit care iubeşte
Pân-a nu cădea-n mormânt!
Căci iubirea din junie
Schimbă lumea-n vesel rai,
Şi cu sufletul reînvie
In cerescul dulce plai!