Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Omule, boule

                        Au nu vezi unde mă duc,

                        Omule, boule?

                        C-un condur şi c-un papuc,

                        Omule, boule,

                        Cu papucul târşâind,

                        Cu condurul tropăind.

                        Că de când m-am măritat

                        Şi te-am luat de bărbat,

                        Nu te-ai mai trezit din prost

                        Şi de necaz mi-ai tot fost.

                        Te-am mânat să ari la plug

                        Cu cei patru boi la jug.

                        Plugu-mi lăsaşi la nevoi

                        Şi-mi pierduşi sărmanii boi!

                        Apoi încă te-am mânat

                        Şi cu puşca la vânat.

                        Puşca-n două mi-o frânseşi

                        Şi nimic nu aduseşi.

                        Şi-am dat cofa să te duci

                        La puţ, apă să-mi aduci.

                        Căzuşi, cofa mi-o spărseşi,

                        Nici doagele n-aduseşi.

                        Te-am mânat apoi pe loc

                        Cu hârbul să-mi aduci foc;

                        Hârbul mi l-ai bucăţit,

                        Sprâncenele ţi-ai pârlit.

                        Te mânai să-mi tai un lemn

                        Până când să cer un semn;

                        Toporul l-ai năpustit,

                        Sub lemne ai adormit!