Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
O noapte la Alhambra

                        În Alhambra strălucită

                        Mult vestită,

                        Unde sufletul uimit

                        Drăgălaş se desfătează

                        Şi visează

                        La trecutul fericit;

 

                        Pe o noapte-nseninată

                        Şi-nstelată,

                        Eram singur admirând

                        Peste marmorele dalbe

                        Raze albe

                        Din luceferi lunecând.

 

                        Dulce-a nopţilor făclie

                        Argintie

                        În Alhambra deştepta

                        Mii de umbre nevăzute

                        Şi tăcute

                        Ce pe rând se arăta,

 

                        Şi trecând printre coloane,

                        Prin saloane,

                        Veneau toate-a să-nchina

                        La frumoasa lor regină

                        Ce-n lumină

                        Tainic, lin se legăna

 

                        Astă fantasmă gingaşă,

                        Drăgălaşă

                        Ca un zâmbet de copil,

                        Era falnica sultană

                        Africană,

                        Fiică a lui Boabdil,

 

                        Linda-Raia, pentru care

                        Mic şi mare

                        Sufletul său ar fi dat,

                        Pe când dalba-i tinereţe

                        Şi frumseţe

                        Încântau acest palat.

 

                        Acum Linda în tăcere,

                        Cu durere

                        Se uita l-a ei surori,

                        Şi-n a Leilor fântână

                        A sa mână

                        Arunca plăpânde flori,

 

                        Iară umbrele uşoare,

                        Zâmbitoare,

                        Privind floarea ce cădea,

                        Pe-a fântânei apă lină,

                        Cristalină,

                        Se pleca, se oglindea.

 

                        Dulce era acea noapte

                        Fără şoapte

                        Pe-al Andaluziei plai!

                        Când deodată-o armonie

                        Serafie

                        Răsuna viu în sarai.

 

                        O duioasă biulbiulină

                        Din grădină

                        Începuse a cântă,

                        Ş-al ei cântec de iubire

                        Cu uimire

                        Linda-Raia-l asculta.

 

                        Toate umbrele-ncântate,

                        Adunate

                        Sub al lunii dulce foc,

                        De mâni gingaş se luară,

                        Se-nşirară

                        Iute vesel pentru joc,

 

                        Şi-n Alhambra nesonoră

                        Ele-n horă

                        Începură-a se-nvârti

                        Cu-o mişcare graţioasă,

                        Luminoasă

                        Care minţile-mi răpi.

 

                        Fiecare dintre ele

                        Blând la stele

                        Se uita, jucând uşor,

                        Şi steluţele uimite,

                        Neclintite,

                        Vărsau raze-n ochii lor.

 

                        Toate-n horă vesel prinse

                        Şi cuprinse

                        De-ale danţului beţii,

                        Răspândeau luciri uşoare

                        Zburătoare

                        Ce săltau prin galerii;

 

                        Şi din horă, din zburare,

                        Fiecare

                        Cu-o zâmbire saluta

                        Pe-a saraiului regină

                        Ce-n lumină

                        Danţul repede-l purta.

 

                        Dar o rază aurită,

                        Răzleţită

                        Din a zorilor cununi.

                        Străluci ca o săgeată

                        Deodată

                        Printre-a nopţii dulci minuni,

 

                        Şi ghirlanda de fecioare

                        Zâmbitoare,

                        Învârtindu-se voios,

                        Se-nălţa pană la stele,

                        Şi cu ele

                        Peri ca un vis frumos!