Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Dorul de mare

                        Pe senin călătoreşte

                        Un nor tainic plutitor.

                        Al meu suflet ce jeleşte

                        După el se înalţă-n zbor!

 

                        Norul trece şi dispare

                        În afundul cerului.

                        Ah! de merge el spre mare,

                        Duce-m-aş pe-aripa lui!

 

                        Duce-m-aş la cele maluri

                        Ce oglindă fruntea lor

                        In poeticele valuri

                        A frumosului Bosfor.

 

                        Şi de-acolo în depărtare,

                        Pe un vânt primăvărel,

                        Să ating cu-o sărutare

                        Mările din Archipel.

 

                        Duce-m-aş încă-nainte

                        Pe cel plai încântător,

                        Unde soarele-i fierbinte

                        Ca fierbintele amor.

 

                        La Veneţia mult iubită,

                        Rai ferice, neuitat,

                        Unde gondola cernită

                        Te adoarme legănat.

 

                        La Palermo încoronată

                        Sub cer dulce, fără nori,

                        Cu ghirlanda parfumată

                        De-a naramzei albe flori.

 

                        La Napoli ce scaldă,

                        Răspândind învăpăieri,

                        Sânul ei în marea caldă

                        Ş-a ei suflet în plăceri.

 

                        Duce-m-aş fără-ncetare

                        Ca vulturul să pătrund

                        Peste-a ochilor hotare

                        Orizonul fără fund.

 

                        Să văd stingerea de soare

                        In adâncul ocean,

                        Ş-a lui coamă arzătore

                        Răsărind ca un vulcan.

 

                        Să văd stelele voioase

                        Înflorind cerul senin,

                        Şi cu raze argintoase

                        Dezmierzând al mării sân.

 

                        Să văd luna răsărită

                        In a nopţii aer cald

                        Ca o floare aurită

                        Intr-o cupă de smarald.

 

                        Şi s-aud blândele şoapte

                        Ce zbor tainic in eter,

                        Izvorâte-n miez de noapte

                        De pe valuri şi din cer.