Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Cuza Vodă

                        Văzutu-te-am în pace suind scara măririi

                        Şi-n pace luând calea augusta-a nemuririi,

                        O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare

                        Sădit pe miriade de libere ogoare!

 

                        O clipă apărut-ai în planul veşniciei

                        Şi veşnice mari fapte lăsat-ai României,

                        Nălţând din părăsire antica-i demnitate

                        Prin magica Unire şi sacra Libertate.

 

                        Ca norul plin de mană ce trece şi revarsă

                        O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,

                        Şi, stând apoi deoparte, în urma lui priveşte

                        Cum brazda se deschide şi câmpul înfloreşte,

 

                        Aşa şi tu din ceruri ai dulcea mângâiere

                        Şi vezi a ţării tale frumoasa reînviere,

                        Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,

                        Din suflete şi câmpuri sămânţa de serbire,

 

                        Acum te odihneşte gustând eterna pace

                        În taina maiestoasă a morţii care tace,

                        Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească

                        Ş-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească…

 

                        Sunt nume destinate, ca numele tău mare,

                        Să stea neclintite pe-a Timpului hotare

                        Şi veşnic să răspândească o falnică lumină

                        Pe secole ce-n umbră, trecând, li se închină!