Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
1 Mai

                        Acea zi mult frumoasă, cea zi de neuitare,

                        Când pentru-ntâia oară amorul înfocat

                        Ne-a strâns la sânu-i dulce cu-o dulce-mbrăţişare

                        Şi a depus pe frunte-ţi întâiul sărutat!

 

                        Acea zi mult iubită, când tu, prin o minune,

                        Mi-ai dat reînviere l-al dragostei altar,

                        Din suvenirul nostru în veci nu va apune,

                        Căci ea a fost hotarul trecutului amar!

 

                        Ea se împodobise cu-al primăverii soare

                        Şi se-ngâna voioasă cu frumuseţea ta,

                        Dar tu-mi păreai mai dulce şi mai încântătoare

                        Decât chiar primăvara care ne încânta.

 

                        O! cât erai atunce de albă şi frumoasă,

                        Când dorul tău, în ceruri zburând cu-al meu suspin,

                        A izvorât în ochii-ţi o rouă luminoasă

                        Şi te-a plecat pe sânu-mi ca floarea unui crin!

 

                        O singură minută a mea ş-a ta fiinţă

                        S-au întrunit în raiul fierbintei sărutări,

                        Dar din acea minută cereasca Providenţă

                        Ar face-o veşnicie de scumpe desfătări!

 

                        Atât era de mare a noastră fericire,

                        Că dacă moartea crudă, văzând cât ne iubim,

                        Voia atunci să curme a noastră vieţuire,

                        Am fi murit ferice, făr-a şti că murim!