Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Traduceri şi adaptări

                        Dulce cu corp de omăt înecat în păru-i de aur,

                        Venera zace murind – cine o va moşteni?

                        Ah, în două părţi deopotrivă-mpărţi bogăţia-i –

                        Ţie: frumseţe ş-amor; mie: durere şi dor.

 

                        *

 

                        Ce cumplit este amorul, deşi dulce aparent.

                        Un tiran, care nu varsă decât sânge inocent.

 

                        *

 

                        Pallas – în Lacedemon – văzu pe Venera armată:

                        – Aide acum să luptăm, judice Paride-acum.

                        Venera însă răspunse: – Armată mă-nfrunţi temerară?

                        Eu, pe când te-am învins, ştii cum că goală eram.

 

                        *

 

                        – Cum poţi s-omori un colibri, diamant frumos de aer?

                        Nu e frumos şi strălucit, n-ai milă de-a lui vaier?

                        – De ce mai flutură şi el sclipind o aripă luxoasă?

                        Natura mea, amicul meu, e ternă, serioasă.

 

                        *

 

                        Anii fug – cu ei viaţa – cu ea totul.

                        Azi suntem, iară mâine cinis et umbra;

                        Să-ncununăm a plăcerilor dulci trecătoare

                        Cupă de aur.

 

                        *

 

                        Cine-a făcut din trestii mai întâi şi-ntâi un fluier

                        Şi a săpat întâiul verset într-o coajă de copac,

                        De pe umbră pe părete zugrăvi întâia oară

                        O icoană. Nu; amorul nu mai e atât de grabnic.

                        Iară mintea e înceată.