Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Renunţare

                        Aş vrea să am pământul şi marea-n jumătate,

                        De mine să asculte corăbii şi armate,

                        De voi clipi cu ochiul, cu mâna semn de-oi face,

                        Să-şi mişte răsăritul popoarele încoace;

                        Sălbatecele oarde să curgă râuri-râuri,

                        Din codri răscolite, stârnite din pustiuri;

                        Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi,

                        Întunece-se în zare pierdutele-nceputuri,

                        Un râu de scânteiere lucească lănci şi săbii,

                        Iar marea se-nspăimânte de negrele-mi corăbii.

 

                        Astfel război porni-voi. Voi arunca încaltea

                        O jumătate-a lumii asupra celeilalte.

                        Privească-mă atunci preoţi: un monstru ce se-nchină,

                        Când oardele-i barbare duc moarte şi ruină.

                        Ruga-mă-voi cu mâna uscată ţinând strana,

                        Deasupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana;

                        Cu tronul meu voi pune alăturea sicriul,

                        Când gloatele-mi în lume ar tot mări pustiul,

                        Să simt că nu se poate un Dumnezeu să-mi ierte

                        Cetăţile în flăcări şi ţările deşerte…

                        Astfel doar aş preface durerea-mi fără nume,

                        Dezbinul meu din suflet într-un dezbin de lume.

 

                        Şi tot ce-ncântă ochii cu mii de frumuseţi,

                        Tot ce pământul are şi marea mai de preţ,

                        Grămezi să stea toate la mine în comori.

                        Alăturea cu ele să trec nepăsători,

                        Simţindu-mă în mine stăpân al lumii-ntregi,

                        Un zeu în omenire, un soare între regi

                        Şi raze să reverse din frunte-a mea coroană…

                        Să-ngenunchez înainte-ţi aşa ca la icoană

                        Şi descriindu-ţi toată puterea fără seamă

                        Să-ţi zic: Ia-le pe toate, dar şi pe mine ia-mă!

 

                        Nu mă iubi! Ca robul să fiu pe lângă tine,

                        De-i trece, în jos pleca-voi a ochilor lumini,

                        Dezmoştenit de toate, la viaţă abdicând,

                        Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând:

                        C-am apucat un sceptru, cu dânsul lumea-ntreagă,

                        Păstrându-mi pentru mine durerea că-mi eşti dragă,

                        Înamoraţi de tine, rămână ochii-mi trişti

                        Şi vecinic urmărească cum, marmură, te mişti.

                        În veci dup-a ta umbră eu braţele să-ntind,

                        De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind,

                        Să-mi reazim a mea frunte de zidurile goale,

                        Atinse de-umbra dulce a frumuseţii tale.