Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
O, de-ai şti cum şoapta ta divină

                        O, de-ai şti cum şoapta ta divină

                        Deschide-al visurilor labirint,

                        Că ce văd eu în privirea-ţi senină

                        N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ.

                        E-atâta scris ş-atât nu-i scris în sine,

                        Încât ar trebui un trai de sfânt

                        Ca să-nţeleagă şoapta ta surprinsă,

                        Privirea ta cea dulce şi aprinsă.

 

                        Şi de-ar pricepe-o… ştii tu ce ar zice

                        Acel fără de seamăn muritori?

                        Ţi-ar împleti cununi de aurite spice?

                        Ghirlănzi de stele mestecate-n flori?

                        Ar tremura de vorba ce i-ai zice,

                        S-ar bucura de-amor şi iar de-amor?…

                        Ce-ar zice e… o ştiu – şi eu ţi-o zic:

                        Privind în ochii-ţi n-ar zice nimic.

 

                        Căci ce-i de zis, văzându-te pe tine,

                        Ce e de zis la frumuseţea ta!

                        Să-şi smulgă părul când gândeşte-n sine

                        Că nu-i pe lume faţă ca a ta,

                        Priviri c-a tale-albastre şi senine,

                        Sân ca al tău de alb – o caldă nea –

                        Umeri c-ai tăi de vergină zăpadă,

                        De aur bucle-aşa frumos să şadă.

 

                        O, lasă-mă să mângâi a ta frunte,

                        Să plec pe sânu-ţi capu-mi obosit.