Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
O, adevăr sublime…

                        O, adevăr sublime – o, tinichea şi paie!

                        O, poezie mândră – o, buiguit nerod!

                        Istorie spirată – minciună şi bătaie,

                        Amor ceresc şi dulce – a mocoşilor plod.

 

                        O, om, oglind-a lumii cu capul şui şi sec,

                        Cu creierul ca ceaţa, cu coaste de berbec,

                        Stăpân pe-a ta gândire – cum eşti p-instinct stăpân –

                        Se vede când femeia goleşte al ei sân.

 

                        Când poala şi-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,

                        Tu nu surâzi cu râsul cel lacom şi murdar,

                        Tu nu eşti ca un taur şi nu eşti ca un câne,

                        Ce umil dă din coadă căţelei lui cu har.

 

                        Nu eşti gelos – ferit-a… cucoşii doar şi vierii

                        Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.

                        Tu nu ai patimi scumpe şi lacrima muierii

                        Nu mişcă al tău suflet, nu-ntunecă defel.

 

                        Eşti bun cu ai tăi semeni, nu c-alte animale.

                        Tu îi iubeşti atâta încât îi strângi de gât…

                        Şi-i faci s-admire geniul – sunarea unei oale –

                        Şi limba ta de flăcări şi plină de urât.

 

                        Istoria omenirii cu regi de poezie,

                        Cu regii de războaie e ca şi un poem;

                        Dar totuşi rog divina ca depărcior rămâie

                        De corpul meu nevrednic – nu-mi vine la cherem.

 

                        Cugetători ai lumii! o, împuţiţi eterul

                        Cu sisteme înalte, puneţi-l în sertar.

                        O ladă este lumea cu vechi buclucuri – ceriul

                        De stele şi comedii vă este un hambar.

 

                        Preoţi cu crucea-n frunte, vistiernici de mistere,

                        Voi sunteţi sarea lumii, formaţi inima ei.

                        E rău numai că ziua staţi pe mâncat şi bere

                        Şi seara pe minciuni şi noaptea pe femei.

 

                        O, drăngăniţi pe gânduri voi, muzici; voi, sculptor,

                        Îmi pipăiţi cu mâna un corp tremurător;

                        Şi, voi, artişti dramatici, strâmbaţi-vă la lună,

                        Pictori, eternitatea v-aşteaptă c-o cunună.

 

                        Tu, timp, nu poţi cununa în degete s-o sfarmi,

                        Căci zugrăvir-atâta de bine saci de viermi.

                        O, regi, ce puşi pe tronuri de Dumnezeu sunteţi,

                        Să plătiţi balerine şi ţiitori s-aveţi,

 

                        O, diplomaţi cu graiul politicos şi sec,

                        Lumea cea pingelită o duceţi de urechi.

                        Îmi place axiomul cel tacit, fiinţe spurcate:

                        Popoarele există spre a fi înşelate.