Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Învierea

                        Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,

                        Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;

                        Un singur glas îngână cuvintele de miere,

                        Închise în trătajul străvechii evanghelii.

 

                        C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,

                        Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă

                        Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,

                        Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

 

                        O muzică adâncă şi plină de blândeţe

                        Pătrunde tânguioasă puternicele bolţi:

                        „Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,

                        Înveninând pre însuşi izvorul de vieţi.

 

                        Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,

                        Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,

                        În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase

                        A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”

 

                        Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială

                        Şi negrul întuneric se sperie de şoapte…

                        Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…

                        Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

 

                        Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…

                        Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,

                        Cum din mormânt răsare Christos învingător,

                        Iar inimile toate s-unesc în armonie:

 

                        „Cântări şi laude-nălţăm

                        Noi, Ţie Unuia,

                        Primindu-L cu psalme şi ramuri,

                        Plecaţi-vă, neamuri,

                        Cântând Aleluia!

 

                        Christos au înviat din morţi,

                        Cu cetele sfinte,

                        Cu moartea pre moarte călcând-o,

                        Lumina ducând-o

                        Celor din morminte!”