Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Dragoş Vodă cel bătrân

                        Dragoş-vodă cel bătrân

                        Pe Moldova e stăpân,

                        Şi domnind cu toată slava

                        Şede-n scaun la Suceava,

                        La Suceava lăudată,

                        Cu ziduri înconjurată,

                        Zid de piatră nalt şi gros,

                        Că pe el merg cinci pe jos

                        Şi au loc cu de prisos;

                        Că merg trei călări alături

                        Şi mai au loc pe de lături

                        Caii mândri să şi-i joace

                        Când încolo, când încoace,

                        Iar din negri trunchi de stâncă

                        Peste valea cea adâncă,

                        Pe deasupra de cetate,

                        De biserici şi palate,

                        Stă domneasca cetăţuie,

                        Ce cu crestele-i se suie,

                        Repezite înspre nori

                        Peste codri sunători,

                        Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolţi

                        Şi cu turnuri pe la colţi,

                        Ziduri grele şi cu creste

                        Cum au fost şi nu mai este.

                        Printre arcurile grele,

                        Printre negrele zăbrele

                        Abia soarele străbate

                        Între tinzi întunecate;

                        În pereţi de piatră goală

                        Au înfipt făclii de smoală,

                        Fumegând, cu flăcări roşii

                        Luminează-ntunecoşii

                        Stâlpi de piatră grei şi suri

                        Unde-atârnă armături,

                        Arătând a lor rugină

                        Sub făclia de răşină,

                        Paveze, mănuşi leite,

                        Caşte mândre, poleite,

                        Şi pieptare, obrăzare

                        Şi arcuri de vânătoare.

                        Iar în fundul sălii drepte

                        Se-nalţă pe şapte trepte

                        Tronul Domnului creştin,

                        Acoperit de-un baldachin,

                        Iară-n jeţul auriu

                        Şede Dragoş brumăriu,

                        Barba albă până-n brâu,

                        Cu ochi negri viforoşi;

                        Coroana de aur roş

                        Strălucind frumos pe frunte

                        Peste pletele cărunte;

                        Pe-a hlamidei sale cute

                        Flori de aur sunt cusute;

                        Şi cu faţa înţeleaptă

                        Şi cu schiptru-n mâna dreaptă.

                        Ochii mândri şi-i îndreaptă.

                        Iar l-a tronului picioare

                        Se înşiră pe covoare

                        Jeţuri de lemn dat la strug

                        Săpate cu meşteşug;

                        Ici şese, colo şese,

                        Pentru boierii alese.

                        La a tronului său scări

                        Şed în două părţi boieri

                        Aşezaţi, dup-a lor trepte,

                        Ca poruncile-i s-aştepte.

                        Vornicul Ţării-de-Jos

                        Sta în scaun luminos,

                        Un bătrân şi blând moşneag

                        Cu albastrul lui toiag,

                        Ce-i cu aur împletit

                        Cu pietre acoperit;

                        Iar de-aceasta mai în sus

                        Vornicul Ţării de sus;

                        Sta cu părul colilie

                        Pârcălabul de Chilie,

                        Şi cu genele lui albe

                        Pârcălab Cetăţii Albe,

                        După aceştia mai vin

                        Pârcălabul din Hotin.

                        Cel din Neamţ şi de la Vrance

                        Rezemat stătea pe lance,

                        Dar pe toţi i-ntrece în slavă

                        Pârcălabul de Suceavă.

                        Şi astfel, jur-împrejur,

                        Şed în blănuri de samur,

                        Cu pieptare la un fel

                        Şi cu mânici de oţel.

                        Cei ce-n lume se înalţă

                        Cizme roşie încalţă,

                        Cizme roşi împintenate

                        Şi pieptare-mplătoşate,

                        Cămăşi de zale mărunte,

                        Ce par ca focuri de munte,

                        Cine-n oaste are cârmă

                        Poartă cămaşă de sârmă…