Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Când crivăţul cu iarna…

                        Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate

                        Şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,

                        Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,

                        Vânturi scutur aripi, zăpadă norii cern…

 

                        Îmi place atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,

                        S-aud cânii sub garduri că scheaună şi latră,

                        Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge cleşti,

                        Să cuget basme mândre, poetice poveşti.

 

                        Pe jos să şadă fete pe ţolul aşternut,

                        Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,

                        Iar eu s-ascult pe gânduri şi să mă uit de lume,

                        Cu mintea s-umblu drumul poveştilor ce-aud.

 

                        Orologiul să sune – un greier amorţit –

                        Şi cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,

                        Să văd roze de aur şi sărutări aprinse

                        În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit,

                        Ca vorba unei babe măruntă, ţănduroasă.

                        Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă.

                        Din el o aud astfel cum voi să o aud

                        Ş-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit.

                        Şi mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă,

                        O-nşiră apoi iarăşi cum dânsa a voit.

 

                        Astfel gândirea-nşiră o mie de mărgele –

                        Un şir întins şi luciu dar fără de sfârşit;

                        Somnul m-apucă-n braţe prin gândurile mele

                        Şi-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit.

                        Prin şirul lor ce sună, orologiul cu jele

                        L-aud sunând ca greier bătrân şi răguşit;

                        În urmă tace chiar şi a mamei rugăciune –

                        La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune.

 

                        Ajung la ea şi noaptea umbririle-i şi-ntinse,

                        Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări,

                        Amorul lin îşi moaie aripile lui stinse,

                        Pe ochii ei eu caut profunde sărutări –

                        Ea-nchide surâzândă lungi genele ei plânse

                        Şi glasul ei e cântec în line tremurări,

                        Pe sâni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea aşează –

                        Adorm şi ea la capu-mi surâde şi veghează.