Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Amorul unei marmure

                        Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată,

                        Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,

                        Cum stâncilor aruncă durerea-i înspumată

                        Gemândul uragan.

 

                        De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,

                        De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,

                        Să fac să rump-o lume ce sfâşie-n tăcere

                        Zdrobit sufletul meu.

 

                        Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,

                        Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc,

                        Şi norii-şi spun în tunet durerea lor mugindă,

                        Gândirile de foc.

 

                        Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,

                        Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,

                        Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere

                        O piatră să ador.

 

                        Murindului speranţa, turbării răzbunarea,

                        Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu,

                        La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea,

                        Nimic, nimica eu.

 

                        Nimica, doar icoana-ţi, care mă învenină,

                        Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin,

                        Nimic decât o rază din faţa ta senină,

                        Din ochiul tău senin.

 

                        Şi te iubesc, copilă, cum repedea junie

                        Iubeşte-n ochi de flăcări al zilelor noroc,

                        Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie

                        Un ocean de foc.

 

                        Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire,

                        De-ar tremura la sânu-mi gingaşul tău mijloc,

                        Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire

                        Un diadem de foc.

 

                        Şi-aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie,

                        Aş pune lege lumii râzândul tău delir,

                        Aş face al tău zâmbet un secol de orgie,

                        Şi lacrimile-ţi mir.

 

                        Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea,

                        Ca preotul altarul, ca spaima un azil;

                        Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,

                        Ca visul pe-un copil.

 

                        Şi pasu-n urma-ţi zboară c-o tainică mânie,

                        Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,

                        Cu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşie

                        Icoana ce-a iubit.