Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Pastel

                        Din asfinţit, de peste munte,

                        Răsfrângeri roşii de amurg

                        Se sfarmă-n licăriri mărunte

                        Şi-n Dunărea umbrită curg.

 

                        Dar unda tulbure le-ngroapă

                        Când, sub răchitele din vale,

                        De-abia mai tremură pe apă

                        Ca nişte coji de portocale.

 

                        Acolo jos, peste cununa

                        Întunecatului boschet,

                        Sclipeşte-n aer semiluna

                        Din vârful unui minaret.

 

                        Şi parcă zugrăvit anume,

                        Îşi culcă umbra până-n mal

                        Ostrovul izolat de lume

                        Ca un castel medieval.

 

                        El pare-o navă fermecată

                        Ce-a ancorat aici, sub munte,

                        Minune îndelung visată

                        De valul Dunării cărunte!

 

                        A aşteptat în nopţi senine

                        Strălucitoarea dimineaţă,

                        Când din adâncul apei line

                        S-a ridicat la suprafaţă

 

                        Ca o grădină plutitoare

                        Cu pomi şi păsări împreună,

                        Cu florile-i ce râd în soare

                        Şi noaptea tremură sub lună.