Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Noapte de toamnă

                        Murmur lung de streşini, risipite şoapte

                        Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.

                        Rareori prin storuri o lumină scapă

                        De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă

 

                        Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă…

                        Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.

                        Dar treptat, cu larmă potolită scade

                        Cântecul acestui tremur de cascade.

 

                        Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,

                        Ploaia peste case pică tot mai rar

                        Şi-n grămezi de neguri apele se strâng…

                        Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.

 

                        Până când o rază de argint în zare,

                        Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,

                        Lin desface umbra şi de crengi anină

                        Scânteieri albastre, boabe de lumină.

 

                        Iar acum din taina cerului deschis,

                        Peste firea mută cad lumini de vis

                        Şi-n troiene albe norii se desfac…

                        Dar când iese luna, streşinile tac.

 

                        Dormi, iubire dulce!…

                        Numai eu întârziu, singur pe cărare,

                        Farmecul acestei clipe călătoare…

                        Gândurile mele vin să te deştepte,

                        Din pridvorul tainic să cobori pe trepte.

 

                        Să cobori în toamna limpede şi rece

                        Şi, visând cu mine clipa care trece,

                        Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu

                        Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu

 

                        Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,

                        Să sărute urma paşilor de-acum.