Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Balada chiriaşului grăbit

                        Trec anii, trec lunile-n goană

                        Şi-n zbor săptămânile trec.

                        Rămâi sănătoasă, cucoană,

                        Că-mi iau geamantanul şi plec!

 

                        Eu nu ştiu limanul spre care

                        Pornesc cu bagajul acum,

                        Ce demon mă pune-n mişcare,

                        Ce taină mă-ndeamnă la drum.

 

                        Dar simt că m-apasă pereţii, –

                        Eu sunt chiriaş trecător:

                        În scurtul popas al vieţii

                        Vreau multe schimbări de decor.

 

                        Am stat la mansardă o lună.

                        De-acolo, de sus, de la geam,

                        Şi ziua şi noaptea pe lună

                        Priveam ca la teatru, madam!

 

                        Când luna-mi venea la fereastră,

                        Oraşul părea că mă cheamă

                        Să-i văd în lumină albastră

                        Fantastica lui panoramă…

 

                        Mai sus, într-o cameră mică,

                        Făceau împreună menaj

                        Un moş, un actor şi-o pisică.

                        Iar dincolo, jos, la etaj –

 

                        O damă cu vizite multe

                        Şi-alături de ea un burlac,

                        Un domn serios de la Culte

                        Cu cioc şi cu ghete de lac.

 

                        De-acolo, pe-o vreme ploioasă,

                        Mi-am pus geamantanu-n tramvai

                        Şi-abia am ajuns pân-acasă:

                        Pe Berzei, la conu Mihai.

 

                        Ţin minte şi-acuma grădina,

                        Ferestrele unse cu var…

                        În faţă sta coana Irina

                        Şi-n curte, un fost arhivar.

 

                        Vedeai răsărind laolaltă,

                        Un colţ luminos de ietac,

                        Pridvorul cu iederă naltă

                        Şi flori zâmbitoare-n cerdac…

 

                        Pe-atunci înflorea liliacul

                        Şi noaptea cădea parfumată

                        Umplând de miresme cerdacul, –

                        Şi-avea arhivarul o fată…

 

                        Stam ceasuri întregi sub umbrarul

                        De flori, aşteptând neclintit

                        (C-avea obicei arhivarul

                        Să sforăie noaptea cumplit).

 

                        Târziu, când se da la o parte

                        Perdeaua, părea că visez…

                        Şi iar am plecat mai departe,

                        De teamă să nu mă fixez.

 

                        Străine privelişti fugare!

                        Voi nu ştiţi că-n inimă port

                        O dulce mireasmă de floare,

                        Parfumul trecutului mort…

 

                        Şi-am stat la un unchi, pe Romană,

                        Ţiu minte… dar unde n-am stat?

                        La domnul Manuc, o persoană

                        Cu nasul puţin coroiat;

 

                        La doamna Mary, pe Regală

                        (O, cum mă ruga să nu plec!

                        Mi-a scris chiar o carte poştală);

                        Pe strada Unirii la Şbeck;

 

                        Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;

                        Pe Witing, pe Tei la Confort, –

                        M-a dus pretutindeni puterea

                        Aceluiaşi tainic resort.

 

                        C-aşa mi-e viaţa – o goană,

                        Şi astfel durerile trec…

                        Rămâi sănătoasă, cucoană,

                        Că-mi iau geamantanul şi plec!