Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Vara

                        Priveam fără de ţintă-n sus

                        Într-o sălbatică splendoare

                        Vedeam Ceahlăul la apus,

                        Departe-n zări albastre dus,

                        Un uriaş cu fruntea-n soare,

                        De pază ţării noastre pus.

                        Şi ca o taină călătoare,

                        Un nor cu muntele vecin

                        Plutea-ntr-acest imens senin

                        Şi n-avea aripi să mai zboare!

                        Şi tot văzduhul era plin

                        De cântece ciripitoare.

 

                        Privirile de farmec bete

                        Mi le-am întors către pământ

                        Iar spicele jucau în vânt,

                        Ca-n horă dup-un vesel cânt

                        Copilele cu blonde plete,

                        Când saltă largul lor vestmânt.

                        În lan erau feciori şi fete,

                        Şi ei cântau o doină-n cor.

                        Juca viaţa-n ochii lor

                        Şi vântul le juca prin plete.

                        Miei albi fugeau către izvor

                        Şi grauri suri zburau în cete.

 

                        Cât de frumoasă te-ai gătit,

                        Naturo, tu! Ca o virgină

                        Cu umblet drag, cu chip iubit!

                        Aş vrea să plâng de fericit,

                        Că simt suflarea ta divină,

                        Că pot să văd ce-ai plăsmuit!

                        Mi-e inima de lacrimi plină,

                        Că-n ea s-au îngropat mereu

                        Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!

                        O mare e, dar mare lină

                        Natură, în mormântul meu,

                        E totul cald, că e lumină!