Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
La logodnă

                        M-aşteaptă Nora la palat?

                        Marcele, iute, iute!

                        P-un cal, pe cel mai înfocat,

                        Să fiu în trei minute!

                        Marcel s-a dus, el a venit;

                        La scări un cal, frumos gătit,

                        Nechează, sare-n tropot.

 

                        Pe când steluţe-n cer apun,

                        Trill bate drum de-a dreptul,

                        Se duce calul, cel nebun,

                        Cât strâmt îi pare pieptul.

                        Menard, ca şi Trill, o iubea

                        Pe Nora; doi, iubiţi de ea,

                        Din doi s-alegi pe cine?

 

                        Frumoşi şi nobili amândoi,

                        Război trebuie să poarte,

                        Şi, cel ce biruie-n război,

                        E cel iubit de soartă.

                        Rivalii-ncruntă arma lor,

                        Câştigă Trill acest amor,

                        Menard e-n pat de moarte.

 

                        Hei! plângă, geamă cel murind

                        Şi mii de griji apese-l!

                        Deasupra mea doi sori s-aprind

                        Şi-mi văd sufletul vesel!

                        Chiar azi, haihui! eu voi chema

                        Pe cel ce moare, hahaha,

                        La joc, că-i azi logodna!

 

                        Mă cheamă Nora la palat,

                        Al ei sunt pe vecie!

                        Când n-am rival, ea mi-a păstrat

                        Întreg amorul mie!

                        Menard e mort; eu l-am ucis!

                        Dar piară! Pentru-un dulce vis

                        Aş pierde lumea-ntreagă!

 

                        Greu suflă pieptul; raze vii

                        Apar în răsărituri,

                        Se duce calul pe câmpii

                        Ca-n gând, aşa ca-n mituri,

                        Dar iat-un lup! Stă roibu-n loc,

                        Nechează, sare plin de foc

                        Şi-aleargă fuga spaimei.

 

                        În piept sta capul, coama-n vânt,

                        Crunţi aburi ies pe nară;

                        În scări piciorul, pe pământ

                        Un trup de conte ară

                        Şi, cum ara, de el speriat

                        Aleargă dublu de turbat

                        Spre punţi şi porţi fugarul.

 

                        Acolo stă; duc servitori

                        În sală pe sfărmatul,

                        Dar vai! îl fulgeră fiori

                        Şi nu-l încape patul.

                        E Nora ea? El e Menard?

                        Obrajii ei ca focul ard,

                        Şi ochii lui ca focul.

 

                        A fost rănit, dar nu din greu,

                        Precum credeai tu, Trille

                        El azi trăieşte şi-i al meu!

                        De mâine-n şapte zile

                        Vom fi, amor în Crist jurat,

                        Nevastă eu, şi el bărbat;

                        Azi, Trille, e logodna.

 

                        Şi m-aţi chemat voi, să vă fiu

                        Eu martor fericirii?

                        Hah, iadule, că nu-s azi viu!

                        El crunt priveşte mirii,

                        Se zvârcoleşte ca un copil;

                        Menard s-apropie de Trill

                        Să-i lege rana triplă.

 

                        Pe mine vrei tu să mă legi?

                        Menarde, tu pe mine?

                        Dar n-ai ochi, n-ai, să mă-nţelegi

                        C-aş rumpe azi din tine,

                        Aş rumpe-n dinţi?! Vai fugi, vai fugi,

                        Că-mi pari vampir, că tot îmi sugi

                        Răsufletul din suflet!

 

                        Spre Nora întoarce-un ochi zdrobit:

                        Aşa să-l vezi, în rană

                        Pierind, pe cel ce l-ai iubit,

                        Tu fiară, tu Satană!

                        Apoi el moare blestemând,

                        Căci lui îi pare ca şi când

                        În râs Menard i-ar zice:

 

                        Hei! plângă, geamă cel murind

                        Şi mii de griji apese-l!

                        Deasupra mea doi sori s-aprind

                        Şi-mi văd sufletul vesel!

                        Chiar azi, haihui! eu voi chema

                        Pe cel ce moare, hahaha,

                        La joc, că-i azi logodna…