Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Fragment

                        Ea nu-i închide uşa, nu-l prinde de vestmânt,

                        Nu-l roagă şi nu-i cade cu hohot la picioare

                        Să-i zică: – „Stai, iubite!” Nu cată plângătoare

                        În ochii lui –

                        Năvalnic afară bate vânt,

                        De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună,

                        Dar dânsul vrea să iasă prin noapte şi furtună,

                        S-alerge fără ţintă, nebun, un om pribeag,

                        Să fugă, să se ştie departe de-acest prag

                        AI casei locuite de cea mai rea femeie!

                        Nu-şi ia nici ziua bună, nu-i vrednic să-i dea

                        Nici mâna, căci pierirea e închisă-n mâna ei;

                        Nu vrea să-i vadă ochii sălbatici şi mişei!

                        Femeie e şi dânsa! Gândirea-i e infamă,

                        Înşeală, şi-i soţie, ea minte, şi e mamă!

                        A fost un mizerabil, afemeiat poet

                        Cel ce-a creat legenda lui Crist din Nazaret –

                        Pe-un Dumnezeu să-l nască satan! E blasfemie

                        Să crezi în întruparea lui Crist dintr-o Marie!

                        Şi dacă e să credem poeţii pe cuvânt,

                        O dat-a fost ea numai Marie pe pământ,

                        Dar ea de milioane de ori e Magdalenă!

                        Vampir, când te iubeşte, şi-n ura ei, hienă –

                        Un demon!

                        El năvalnic a pus picioru-n prag.

                        Atunci din ochii veştezi de dornicul lui drag

                        Tăcând a şters femeia o lacrimă cu iia.

                        Şi el, el a văzut-o! Şi-n pieptul lui mânia

                        O clipă şovăieşte, rămâne-ncremenit –

                        Şi cum deştepţi din leşin pe om, când l-ai izbit

                        Puternic d-un perete, aşa era! Colosul

                        De gânduri, la privirea femeii, s-a topit!

                        Şi galben la picioare-i s-aşterne furiosul.

 

                        L-a pironit acolo un strop, un singur strop

                        Când n-a putut tot cerul cu-ntregul potop!