Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Armingenii

                        Pe când umbla Hristos prin ţară

                        Lăţind cuvântul său frumos,

                        Ovreii toţi i-au scos ocară

                        Şi cărturari de-ai lor cercară

                        Prilegi să piardă pe Hristos.

                        Aşa, într-o noapte-ntunecată

 

                        Când vecinicul Mântuitor

                        Dormea-ntr-o casă încreştinată,

                        Găsitu-l-au ovreii-ndată

                        Şi sfat făcut-au de omor.

                        La miezul nopţii aveau să vie

 

                        La casa unde el dormea

                        Şi, casa pentru ca s-o ştie,

                        Au pus ca semn şi mărturie

                        În faţa casei o nuia.

                        Dar Dumnezeu, cel ce scoboară

 

                        Şi-n gândul cel mai nevădit,

                        Nu lasă p-al său fiu să moară,

                        Căci a răscumpărării oară

                        Şi vremea morţii n-a sosit.

                        Şi Dumnezeu orbit-a firea

 

                        Ovreilor împinşi la rău,

                        Încât să n-aibă nicăirea

                        Vrun chip de-a făptui pierirea

                        Născutului din Dumnezeu.

                        La miezul nopţii-n gloată mare

 

                        Ovreii pe furiş pornesc

                        Sunt muţi ovreii de mirare,

                        Că ei la casa fiecare

                        Ca semn câte-o nuia zăresc.

 

                        Dac-am pierdut şi astăzi prada,

                        Cu greu putea-vom s-o găsim.

                        Porneşte-apoi răcnind grămada,

                        Pierândă-n zgomot toată strada

                        Tăcutului Ierusalim.

 

                        Dar neputând să mai găsească

                        Pe Christ ca să-l omoare-n somn,

                        Pierdut-au noaptea duşmănească

                        Şi n-au putut să-ndeplinească

                        Pierirea veşnicului Domn.

 

                        Şi dintr-acea zi-nainte

                        Rămas-a obicei, şi spun,

                        Ca pentru aducerea-aminte

                        De noaptea mântuirii sfinte

                        Românii şi-azi armingeni pun.