Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Gândăcelul

                        – De ce m-ai prins în pumnul tău,

                        Copil frumos, tu nu ştii oare

                        Că-s mic şi eu şi că mă doare

                        De ce mă strângi aşa de rău?

 

                        Copil ca tine sunt şi eu,

                        Şi-mi place să mă joc şi mie,

                        Şi milă trebuie să-ţi fie

                        De spaima şi de plânsul meu!

 

                        De ce să vrei să mă omori?

                        Că am şi eu părinţi ca tine,

                        Şi-ar plânge mama după mine,

                        Şi-ar plânge bietele surori,

 

                        Şi-ar plânge tata mult de tot

                        Căci am trăit abia trei zile,

                        Îndură-te de ei, copile,

                        Şi lasă-mă, că nu mai pot!

 

                        Aşa plângea un gândăcel

                        În pumnul ce-l strângea să-l rupă

                        Şi l-a deschis copilul după

                        Ce n-a mai fost nimic din el!

 

                        A încercat să-l mai învie

                        Suflându-i aripile-n vânt,

                        Dar a căzut în ţărnă frânt

                        Şi-nţepenit pentru vecie!

 

                        Scârbit de fapta ta cea rea,

                        Degeaba plângi acum, copile,

                        Ci du-te-n casă-acum şi zi-le

                        Părinţilor isprava ta.

 

                        Şi zi-le că de-acum ai vrea

                        Să ocroteşti cu bunătate,

                        În cale-ţi, orice vietate,

                        Oricât de făr-de-nsemnatate

                        Şi-oricât de mică ar fi ea!