Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Cu colinda la bunica

                        O căciulă ţuguiată

                        Şi-o broboadă cafenie,

                        S-o colinde pe bunica,

                        Au pornit de la chindie.

 

                        Merg cu greu căci drumul este

                        Prea înzăpezit şi ninge,

                        Iar broboada cafenie

                        Una, două-ncepe a plânge:

 

                        – Vai, troianul e cât mine,

                        Ia-mă-n braţe, bade Nică.

                        Ce năvalnic neaua vine,

                        Iar eu sunt aşa de mică…

 

                        Nică nu-i cu mult mai mare,

                        Doar cu-n an şi jumătate.

                        O ridică în spinare,

                        Vrea s-o ducă dar nu poate…

 

                        Picii plâng, căci vor la buna.

                        Nici nu văd când înspre ei

                        Se îndreapt-un moş cu plete:

                        -Încotro, măi voinicei?

 

                        V-aţi pornit cu colindatul?

                        Hai, luaţi-mă cu voi.

                        Da-ţi mânuţele încoace.

                        Să pornim la pas vioi.

 

                        Ca să vezi, minune mare,

                        Le-a ieşit în cale-acum,

                        Nu un moş ca orişicare,

                        Ci chiar moşul Moş Crăciun!

 

                        La glas seamănă cu bunul,

                        Moşul, însă-i negreşit,

                        Mai bătrân, e alb ca neaua

                        Şi-i cu mult mai gârbovit.

 

                        Îmbrăcat în haină lungă,

                        Cu steluţe argintii,

                        Moşul îi ridică-n braţe

                        Şi-i sărută pe copii.

 

                        – Ieşi afară, bunicuţo,

                        Strigă picii chiar din drum,

                        Când ajung la poarta bunei –

                        L-am adus pe Moş Crăciun!