Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Balada lui Pintea

                        Pintea-n munte să suie,

                        Mândră curte zugrăvea,

                        Cu cătane-o d-îngrădea,

                        Cu frunze-o acoperea.

                        Numai Pintea ş-o strigat:

                        – Dintre voi de s-a afla,

                        De s-a afla careva

                        Să meargă la Baia Mare

                        După pită, după sare,

                        După vin din cel mai tare

                        Ce beau domnii la gustare.

 

                        Nimeni nu s-o mai aflat,

                        Numai a Pintii fârtat;

                        Numai el că şi-o strigat:

                        – Mere-oi, Pinteo, mere-oi eu,

                        De mi-ai da tu murgul tău,

                        Murguţul tău cel de vânt,

                        Cu coama până-n pământ;

                        De mi-i spune moartea ta,

                        Moartea ta din ce ţi-a sta?

 

                        – Moartea Pintii-i atâta-ră:

                        Trei grăunţă de secară,

                        Trei de grâu de primăvară,

                        La Pintea la subsuoară;

                        Trei grăunţe de grâu sfânt

                        Ş-un plumbuţ mândru de-argint,

                        La Pintea fără de rând.

 

                        El în Baia când o-ntrat,

                        Toţi băieşii l-o-ntrebat:

                        – Spune-ne moartea Pintii!

                        – Moartea Pintii nu oi spune

                        De mi-ai da oricât în lume.

                        – Spune-ne moartea Pintii,

                        Pă tine te-om omorî!

                        – Moartea Pintii-i atâta-ră:

                        Trei grăunţe de grâu sfânt

                        Ş-un plumbuţ mândru de-argint,

                        La Pintea fără de rând.

 

                        – Nici acela nu-i viteaz

                        Care dă sfat la fârtaţi.

                        Şi eu unul mi l-am dat

                        Şi capu mi l-am mâncat.