Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Patul lui Zamolxes

El nu ţine ţară de-a doua

Că marmură albă în miei arde seul

Şi el luminează cu rouă

Spre tronul de sare pe care stă zeul.

 

Aici doarme zeul pe patul de piatră

Căţelul pământului umbra şi-o latră

Născut a fost zeul pe scutec de sare

Şi-n lacrimi, apoi, l-au purtat fiecare.

 

Plângeau de durere, de dor sau de jale

Măreau pe Zamolxes pe oricare cale.

Opreau cu ştiinţă şi marea şi plânsul

În sângele lor ei dădeau tot de dânsul.

 

Şi-a fost bucurie în sfântă cetate

Că zeul Zamolxes stă liber în toate

Purtat de plugari, de păstori şi de schimnici

Dar zeii ceilati îl râvâniră potrivnici.

 

Şi atunci cu tristeţe, Zamolxes frumosul

Ca – întreg să rămână în ţară folosul

Se trase în munţi într-o peşteră tristă

Să creadă rivalii că nu mai există.

 

De acolo veghează şi-i creier de bine

Ai lui niciodată să nu se închine

La zeii străini cu a lor cârdăşie

Şi liber şi teafăr, poporul să-i fie.

 

Pe patul de piatră el stă într-o rână

Şi ţara şi-o şterge de lacrimi cu o mână

În cealaltă mână cu degete grele

Îşi poartă pământul vâslind printre stele.

 

Căţelul pământului umbra i-o latră

Şi zeul se culcă pe patul de piatră.