Poezii pentru copii

Nu mai e nimeni

Între mine şi viscol,

Numai eventuala bunăvoinţã

A celor ce păzesc şi asmut ninsorile,

În rest, vârsta prăbuşindu-se

Asupra-mi, fără logică.

Nici tata, nici mama

Nu mai sunt aici,

Să preia şocul,

Să elibereze drumul din faţă,

Acum, între mine şi viscol,

E numai viscolul.

Nici măcar eu nu mai sunt,

Eu am murit azi noapte

Odată cu mama,

Ultima mea pavăză,

Ultima mea redută.

Înainte de capitulare,

Înainte de blocaj,

Înainte de viscol,

Bunăvoinţa paznicilor de ninsori

Poate însemna un popas

La un ceai fierbinte.

Apoi, viscolul lovindu-mă-n piept

Şi eu ducând grija

Copiilor care vin după mine

Şi care, încă, nu ştiu

Ce e viscolul

În toate ninsorile lui

Asmuţite încoace.