Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Infinita bunătate

Ce noapte liniştită la Vaslui

şi totuşi, cea mai mare dintre toate,

aşa cum poate însăşi mama nu-i

este această sfântă bunătate.

 

Au moldovenii bunătatea lor

cu care au ştiut să intre-n ţară,

cu ea se nasc, precum cu ea şi mor

şi nimenea cu ei nu se compară.

 

Ei, hăituiţi de-atâtea-mpărăţii,

ce norii lumii îi creşteau cu tuiul,

visau către-a lui Ştefan sfântă zi

când neamul nostru şi-a găsit Vasluiul.

 

Se vor mai naşte vânători vicleni

să speculeze dragoste şi milă.

dar ţara va rămâne-n moldoveni

ascunsă într-o cosmică prăsilă.

 

Ce noapte liniştită la Vaslui

când frate geamăn stă spre frate geamăn

şi între ei nimic palpabil nu-i

decât o bunătate fără seamăn.

 

O bunătate fără de folos,

o bunătate fără de prihană,

Moldova are sufletul frumos,

ca pruncul ce s-ar naşte dintr-o rană.

 

Nu e un simplu strigăt din tumult

ci e o bucurie ce există,

o bunătate biruind mai mult

decât o răutate anticristă.

 

Luminile s-au stins pe la fereşti

şi însuşi întunericul uneşte,

ca un bilanţ al soartei omeneşti

moldoveneşte cu moldoveneşte!

 

Şi-mi pare că în noapte mai apar

nori verzi şi mari şi vineţii pe ţară

ca surogatul unui vechi coşmar,

ca un acces de criză biliară.

 

Şi iarăşi cred că suntem slabi şi mici

şi numai codrii pot să ne ajute,

dar vai sunt moldovenii mei aici,

cu sufletele veşnic nevândute.

 

Ei sunt într-un Vaslui liniştitor

cu pruncii lor ce freamătă-n neveste,

gătiţi oricând a deveni popor

şi-a da dovadă că Moldova este.

 

Dar mai cu seamă mi-a fost dat să văd

ceva cu mult mai tare decât toate,

mai tare ca o moarte şi-un prăpăd,

această infinită bunătate.

 

Şi dacă pe pământ s-ar risipi

atâtea calităţi care-ncotrovă

ea, bunătatea ar veni-ntr-o zi

ca s-o numim definitiv Moldova.