Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Coşmar învins

Starea mea e vinovăţia permanentă,

azi-noapte am vrut să mă sinucid,

am mers în vârful picioarelor

la paturile copiilor mei

să-i văd înainte de despărţire

şi ei nu s-au trezit.

Şi-am înţeles, cu groază,

cu laşitate, cu salvare,

că ei dorm profund

pentru că ştiu că eu îi veghez;

şi liniştea lor m-a oprit,

liniştea lor mi-a ţinut viaţa în vine,

liniştea lor m-a obligat

să-i aştept să se trezească.

Starea mea e vinovăţia permanentă,

mă simt vinovat cu fiecare clipă

în care mai accept mizeria din jur

şi mizeria din mine însumi,

dar, Doamne, cui să-i las,

cui să-i încredinţez,

ce destin ar avea

ei ar fi amândoi,

puii mei, ei ar fi,

dintr-o dată,

urmaşii unui sinucigaş.

 

Pentru ei, pentru aceşti

doi orfani amânaţi,

în loc să mor-mă culc,

în loc să putrezesc-înfloresc,

pentru ei, ostatecii voştri,

pentru că zilnic trebuie să le-aduc

pâine,

pentru că zilnic trebuie să le veghez

viitorul,

accept să trăiesc,

mă dăruiesc vouă,

şi tot vouă vă dau

şi proiectul ratat

al acestei sinucideri scandaloase

care v-ar fi clătinat din temelii,

şi, ca Iisus între tâlhari,

între copiii mei

pe care-i iubesc fără sfârşit,

pe câte-un lanţ de lacrimi,

mă smulg durerii

şi mă dăruiesc

limbii române.